Doamna Hoților -vol. 1 Saga "Belgravian Hearts"

ATACUL

- Mă bucur că ai încetat cu lamentațiile.

Vocea tatei sună aspră și fără pic de căldură în salonul imens unde ne luăm cina.

Continui să-mi tai metodic friptura, fără să-i răspund, pentru că asta îl înfurie cel mai tare.

- Aș vrea să înțelegi, Eliza, reia după o clipă, iritat. Fac un efort imens ca să-ți găsesc un soț de rang, ținând cont cât de rău merg treburile moșiei! Ai idee câte revolte stau pe cale să izbucnească?

Îmi ridic bărbia cu asprime.

- Da, îl asigur sec, privind în lungul mesei. Și îmi dau seama de ce, tată! Cina noastră ar putea sătura zece copii flămânzi din sat. Le iei țăranilor din cereale, animale, lemne, și acum înțeleg că vrei să mărești din nou impozitele!

Când izbește în masă, paharele de cristal tremură, gata să se spargă.

- Pentru tine le iau! se răstește la mine, cuprins de roșeață. Pentru tine le iau, ființă nerecunoscătoare și obraznică! Știi bine că lordul cere o zestre uriașă!

Mă ridic de la masă cu un sentiment intens de greață, la gândul că țăranii de pe moșie sunt aduși în pragul sărăciei pentru zestrea mea.

- Unde crezi că pleci așa, Eliza? strigă tata în urma mea, aproape răcnind.

Drept răspuns trântesc ușa salonului cu toată puterea, făcând să zăngăne ferestrele înalte.

E ultima mea seară, și n-am de gând să o fac și mai urâtă ascultând toate reproșurile tatei.

Ajunsă în camera mea, îi cer lui Millie să-mi pregătească baia, apoi încui ușa cu ambele zăvoare, ca să mă asigur că nimeni nu mă poate deranja.

Îl cunosc bine pe tata, va pleca la culcare furios, fără să mă caute, iar dimineață la micul dejun îmi va spune din nou că educația mea e din ce în ce mai proastă pe măsură ce cresc, și că se gândește să mă trimită la mănăstire. Bănuiesc că ar face-o cu plăcere, dacă n-ar fi atât de disperat să își refacă averea prin căsătoria mea.

Pe măsuța de scris încă zace deschisă scrisoarea Carminei, care mă îndeamnă să fiu supusă și mă asigură  că se va bucura enorm să mă aibă ca mamă.

Îmi vine să râd și să plâng în același timp.

Prietena mea nu încetează să mă tachineze cu asta, de când tata l-a convins pe părintele ei văduv să accepte căsătoria.

Dumnezeule, ar urma să mă căsătoresc cu un bărbat de șaizeci de ani, iar Carmina mi-ar fi cu adevărat fiică vitregă! E atât de ridicol încât mi se face greață din nou.

Numai gândul că lordul Bradon ar putea să-mi facă toate lucrurile acelea din Amanții doamnei Chatterley îmi întoarce stomacul pe dos.

Se face târziu când mă vâr în sfârșit în cadă, iar apa nu mai e atât de fierbinte, dar nu mă deranjează, pentru că focul arde puternic în șemineu. Deși ziua a fost plăcută, nopțile de octombrie sunt foarte reci anul acesta.

Zăbovesc îndelung în apa caldă, care miroase minunat a vanilie și a iasomie, de la esențele pe care le-am pus fără zgârcenie.

Rând pe rând pașii servitorilor amuțesc, pe măsură ce Conacul se golește.

Când liniștea mormântală se instalează peste întreaga casă, ies din cada înaltă și încep să mă zvânt fără grabă, în timp ce chibzuiesc îndelung cu ce să mă îmbrac.

Nu e o noapte ca oricare alta, și trebuie să o tratez corespunzător.

Cămașa fină din satin ivoriu îmi alunecă pe piele ca un sărut. Mă învârt în fața oglinzii imense din perete, ca să-mi văd mai profilul. Două despicături îndrăznețe pe ambele părți îmi dezvelesc marginile rotunde ale coapselor în mod absolut indecent.