Miros încă o dată oala uriașă din care se ridică aburi, zâmbind satisfăcută.
Supa miroase delicios.
Nu numai supa, desigur, ci și hainele mele, dar n-am curaj să cer altele curate.
Hangița de la Trei Cocori pare foarte hotărâtă să ne dea afară, și numai James cu elocința lui a convins-o că putem fi utile.
- Mmm. Ceva miroase bine!
Glasul Ducelui stârnește un val de căldură prin mine, și mă agit dintr-o dată, neștiind ce să mai fac.
Mi-e foarte cald.
- Am terminat supa, îi spun gâfâind ușor. Ce face Carmina?
Te rog nu te apropia. Nu te apropia!
Richard ocolește masa de lemn, ca să ajungă în spatele meu.
Fir-ar să fie!
Cred că bărbatul ăsta ar arăta uluitor și- ntr-un sac de iută. Cămașa groasă din pânză verde pare turnată pe trupul lui.
Înghit de câteva ori, umezindu-mi gâtul foarte uscat.
- Carmina e bine, dacă nu pui la socoteală certurile cu Joanna. Coase de azi dimineață... să deschid puțin fereastra? Pare că ți-e foarte cald.
Mă întorc spre el și mai îmbujorată, încercând să-mi dau seama dacă mă ia peste picior.
E foarte serios.
- Da, te rog, spun cu glas pierit. Soba se încinge foarte tare.
El ridică dintr-o sprânceană. Ce, am spus ceva nepotrivit?
Bine- nțeles... Trebuia să-mi dau seama că va face situația și mai rea.
Îl privesc întinzându-se să deschidă fereastra înaltă.
Cămașa i se ridică, dând la iveală un tors perfect, și o piele arămie care pare atât de netedă...
- E mai bine?
Te vede cum te holbezi, Eliza!
Îmi dau părul după urechi, înfierbântată. Mă port ridicol, și nu par deloc convingătoare când aprob.
- Ești sigură? Pari foarte fierbinte.
Acum e clar. Mă provoacă.
- Ți se pare, îi răspund răstit, încercând să-mi iau ochii de la buzele lui. Ce să... ce trebuie să facem cu supa?
Îmi fac de lucru cu capacul maro, doar ca să-i evit privirea.
Richard zâmbește într-un fel care îmi face inima să rateze două bătăi.
Sunt conștientă că-și încearcă farmecele pe mine, și cu toate astea genunchii îmi par tot mai moi.
El își mușcă buza de jos, gânditor.
- Nu vrei să mă servești, Eliza?
Mă uit la el șocată.
- Ce să... ce să...?
Ochii îmi cad pe oala cu supă, și simt că mă înroșesc până la rădăcina părului.
- Să te... vrei... supă? bâigui ca o proastă, știind că m-am dat de gol.
Richard râde, așezându-se la masă bine dispus.
- Da, dragă, vreau. Supă, adaugă rânjind.
- Oh.
Îmi vine să-l omor!
Înhaț primul bol curat de pe tejghea, uitându- mă cu disperare prin ușa deschisă, după Joanne.
E foarte periculos tot ce se întâmplă de când a intrat Ducele pe ușă.
YOU ARE READING
Doamna Hoților -vol. 1 Saga "Belgravian Hearts"
Romance- Un sigur strigăt și ești moartă, îmi șoptește cu asprime vocea joasă, amenințătoare. Un hohot nebun de râs îmi urcă în gât, în timp ce mă sprijinesc moale de peretele rece din spatele meu. - Eram deja moartă, răspund cu o veselie sadică, arătând...
