Doamna Hoților -vol. 1 Saga "Belgravian Hearts"

Trădarea

M-am tot gândit ce cadou i-aș putea face Carminei, pe lângă pisica urâtă pe care m-am înțeles cu Kiernan să o țină ascunsă în biroul lui.

De câte ori mă gândesc la animal îmi vine să râd.

Mă uitam într-o zi cu Carmina pe un album francez, cu animale de companie, care au devenit foarte la modă în cercurile regale.

Carmina s-a oprit uluită la o pagină care ilustra un soi de pisică gri, fără păr, cu ochi înspăimântător de verzi.

Vai! Ce pisică urâtă, mi-a spus râzând. Una din asta mi-ar plăcea și mie. Are ochii ca ai mei, vezi?

M-am uitat la ea surprinsă.

Tocmai ai spus că e o pisică urâtă.

Da. E urâtă, dar uită- te ce personalitate are. Cred că e foarte isteață.

Carmina, nu poți să vezi personalitatea cuiva dintr-o ilustrație!

Ei, nu! Cum să nu? Mai ții minte portretul acela al lui Frances de Gaulle, pe care l-am văzut în Sala Mare, acum patru ani? Se vedea cât colo că e un om fără scrupule. Ei bine, știm amândouă că așa și e.

Am revenit cu gândul în prezent, hoinărind pe lângă tarabele din târg, luminate de lămpașe colorate atârnate deasupra.

Carmina are dreptate, târgurile de Crăciun sunt revigorante. Iar acesta, cu aerul lui modern și cu tot felul de obiecte colorate, importate din țările Europei, chiar e un târg grozav.

Până și eu mi-am luat un punci fierbinte, cu scorțișoară și portocale. Căldura și aroma lui mă încălzește pe dinăuntru ca un foc lichid.

Așadar, să revin la cadoul Carminei.

Am aflat că pisicile acelea urâte și fără păr costă o mică avere, dar tot nu m-am îndurat să renunț la idee.

Așa că, printre zeci de albume răsfoite și ceva ajutor de la Curte, din partea lui Kiernan, am reușit să primesc una la timp, exact ca cea din imagine: gri, fără pic de păr și cu ochi îngrozitor de verzi. Ba chiar l-am rugat pe Kiernan să-mi găsească un bijutier, și am comandat o plăcuță mică de argint, pe care vreau să i-o leg cu o panglică roșie la gât.

Dar în afară de asta... mai am nevoie de ceva, și nu știu de ce.

În plus, trebuie să-mi iau ceva și pentru mine. Am moralul atât de scăzut, încât îmi trebuie neapărat un cadou. Vreau să mă binedispun.

Trec gânditoare de-a lungul tarabelor cu eșarfe și mănuși, atentă să nu lovesc pe nimeni, pentru că luminile colorate sunt drăguțe, dar nu oferă vizibilitate prea mare.

Nu știi niciodată când poți să te impiedici de cineva, sfârșind cu punciul fierbinte pe haine.

Și încep să regret că am tinut atât de mult la etichetă, pentru că sunt înghețată. Pantalonii Carminei sunt mult mai practici în situații de felul ăsta.

Că tot veni vorba, unde e Carmina?

Cele zece minute au trecut de mult, iar eu sunt la al treilea punci, ceea ce nu e bine deloc. Punciul cu brandy e cam tare pentru firea mea sensibilă. Nu pun gura pe alcool, în general, pentru că după două guri sunt pe altă lume.

O să mă fac mangă. Poate chiar o să mă sărut cu un localnic sălbatic. N-am sărutat pe nimeni până acum, știi?

Fir-ai tu să fii, Carmina!

Încep să mă agit tot mai tare, pe măsură ce traversez târgul, căutând din priviri căciula roșie a prietenei mele.

Instinctul îmi spune deja că trebuie să fie în partea aceea de care mi-e teamă să mă apropii. Acolo unde se joacă zaruri, se bea pe rupte, se încaieră și se distrează bărbații cu femei care nu sunt deloc lady.