Doamna Hoților -vol. 1 Saga "Belgravian Hearts"

Târgul de Crăciun

- Poți să fii liniștită, Carmina, niciodată nu ți-am trădat secretele, nu-i așa?

- Promite-mi, Lizzy! Promite-mi că nu spui nimănui.

- Promit, spun cu un oftat. Nu că ar fi vreo veste plăcută pe care să i-o spui cuiva.

Și oricum, nu înțeleg de ce Carminei îi pasă atât de mult despre ce ar crede James sau Richard dacă ar ști că se căsătorește cu Frances ca să-și salveze moșia.

Cu Richard, hai să mai înțeleg, pentru că îl admiră evident... dar James? Ce-i pasă ei de părerea lui James?

- Bun, revine ea, mai veselă. Acum hai să ne gândim cum să profităm la maxim de târgul de Crăciun, Lizzy!

- Știu deja, o asigur fără chef. Tu vei atârna la brațul lui Frances ca o poșetă, iar eu voi veni în urma voastră ca un câine credincios.

Carmina izbucnește în râs, scăpând foarfecele ascuțite pe podea.

- Ce sumbră ești zilele astea, Lizzy! Frances nu vine cu noi, l-am convins că îi caut un cadou și trebuie să fiu singură. Cred că merge la Club din nou.

Simpla pomenire a Clubului îmi lasă un gol în stomac.

- Și mi-ar părea foarte bine dacă Richard i-ar sparge nasul de Crăciun, lăsându- mă fără companion. Ar fi un cadou pe cinste!

- Carmina! Cum ți-am mai spus, vocabularul tău...

- ... e foarte urât pentru o lady? Zău, Lizzy, ai făcut din asta o incantație! Mai bine ia o foaie goală, scrie pe ea ce vrei să-mi spui și lipește- o deasupra ușii! O citesc eu când am timp.

În mod normal i-aș răspunde cu ceva la fel de înțepător, dar acum mă plictisesc prea tare ca să nu-i fac jocul.

Deschid sertarul biroului și scot o coală roz de hârtie pentru scrisori, pe care scriu foarte elegant cu stiloul: VOCABULARUL TĂU E FOARTE URÂT PENTRU O LADY!

Carmina mă urmărește amuzată cum agăț foaia pe cuiul de deasupra ușii, peste pendula care arată cât e ceasul.

- Mulțumesc! E mult mai bine așa. Acum, dacă ai terminat cu criticile, mișcă- ți dosul încoace- ca să nu zic fundul, pentru că ai urechi sensibile- și ajută- mă să împachetez lucrurile astea!

Mă las pe podea lângă ea, căutând o panglică potrivită în mulțimea de sfori colorate și hârtii lucioase împrăștiate peste tot prin salon.

- Pentru cine ai făcut mănuși? o întreb surprinsă, începând să ambalez perechea croșetată într-o hârtie verde- smarald.

- Pentru Kiernan. Ce faci? Nu pune verde peste verde Lizzy, ce-i în capul tău? Dacă ai luat hârtia verde, panglica trebuie să fie aurie sau roșie. E Crăciunul, îți amintești? Acolo e fularul pentru Jack. Pune-i hârtie albastră și panglică argintie!

Cine sunt eu să mă pun cu Carmina când vine vorba de culori și de artă? Continui să împachetez cadourile după indicațiile primite.

Privirea îmi cade pe o bluză groasă, din lână gri, moale, cu un model de brazi albi în jurul gâtului.

- Aia pentru cine e?

- Pentru Richard.

Nu-mi pot stăpâni uimirea.

- Ai croșetat o bluză pentru un străin?

- Ce naiba vrei să spui? Richard e prietenul meu, Lizzy.

- Îl cunoști de două luni!

- Oricine îi învinețește lui Frances ochiul e prietenul meu, nu înțelegi?