- Prânzul e gata! strigă Joanna din ușa bucătăriei. James, haideți!
Mâna începe să-mi tremure când aud ușa deschizându-se.
Ultimele trei zile am trăit un coșmar.
Îl văd pe Richard în fiecare dimineață, și mă torturează tăcerea lui.
Mă pedepsește. Cumva, nu înțeleg cum, am ajuns în tabere opuse.
Nu-mi spune decât "bună dimineața" și "noapte bună". Nu mă ia niciodată cu el, ci mă trimite întotdeauna cu James. Știu că l-am jignit mai mult decât părea, atunci când i-am spus că nu mă interesează.
Și, nu știu de ce, distanțarea lui mă deranjează îngrozitor. Am început să-l visez noaptea. Visez că mă sărută pe umeri, că mă dezbracă...
- Lady Eileen.
Până și vocea lui îmi stârnește valuri de căldură în pântec.
Nu-i răspund la salut, în timp ce continui să curăț cartofi aplecată lângă sobă.
- Nu ți-e foame, Lizzy? mă întreabă Carmina surprinsă.
Dau din cap jenată, încercând să-mi stăpânesc tremurul vocii.
- Am mâncat deja. Prefer să termin aici.
Joanna mă privește lung, pentru că e singura care știe că mint.
Nu cred că am mâncat nimic astăzi, dar nici nu mi-e foame.
De fapt, mă simt chiar rău. Mi se face greață când simt mirosul puternic de friptură.
Continui să curăț cartofii în liniște, încercând să-mi limpezesc gândurile în timp ce clinchetul tacâmurilor se estompează în urechile mele.
Suntem aici de o săptămână...
Vreau să plecăm. Îi voi spune Carminei că vreau să plecăm. E absurd că suntem aici, oricum. Nici măcar nu știm cine sunt oamenii ăștia, iar Carmina e foarte necugetată. Locul nostru nu e printre hoți.
- Lady Eileen!
Vocea Joannei se aude parcă de departe. Ceva îmi zvâcnește dureros la tâmple.
- Du-te la masă. Termin eu de curățat.
Îmi ia cuțitul din mână, trăgându-mă cu forța de pe scaun. Mă clatin ușor spre masă, înghițind în sec, în timp ce iau loc lângă Carmina.
Privirea neagră a lui Richard mă sfredelește din celălalt capăt al mesei, arzându-mi obrajii.
Îmi masez mâna strângă, dându-mi seama speriată că am scăpat tacâmul. Mi-au amorțit degetele.
- Ești bine, Eliza? mă întreabă James cu blândețe.
Dau din cap repede, zâmbind agitată.
- Mi-a amorțit mâna de la atâta lucru, spun cu un aer forțat de veselie. Nu-ți face griji, James.
Ceva se schimbă în privirea lui James.
- Care mână? Stânga?
Mă holbez la el, ridicând din umeri.
- Are vreo importanță?
Carmina se oprește din mâncat, alarmată.
- Chiar așa, James, are vreo importanță? E așa de ieri.
- De ieri? repetă el agitat.
Mă prinde de bărbie, forțându-mă să-l privesc.
- Ai și dureri de cap, Lady Eileen?
- Nu, îi răspund stânjenită. Ce te-a apucat? Lasă-mă să mănânc.
Însă nimeni nu mai mănâncă în jurul meu.
VOUS LISEZ
Doamna Hoților -vol. 1 Saga "Belgravian Hearts"
Roman d'amour- Un sigur strigăt și ești moartă, îmi șoptește cu asprime vocea joasă, amenințătoare. Un hohot nebun de râs îmi urcă în gât, în timp ce mă sprijinesc moale de peretele rece din spatele meu. - Eram deja moartă, răspund cu o veselie sadică, arătând...
