Doamna Hoților -vol. 1 Saga "Belgravian Hearts"

Detenția

Nu-mi amintesc când am adormit, după ce am răgușit de atâta țipat la gardieni.

Știu doar că am gâtul înțepenit și că am dormit îmbrăcată pe patul acesta de lemn, tare ca piatra.

Nici măcar nu știu când m-am ales cu pătura asta roșie, groasă, și tare mi-e teamă că o fi plină de paraziți, deși mi-a ținut de cald, cel puțin.

- Lady Bradon, îl aud pe Kiernan la ușă, cu un zâmbet politicos. Devreme ce șefu' s-a dus la culcare, mă gândeam că pot să-ți dau drumul mai repede.

Mă ridic gemând, și parcă zeci de cuțite mi se înfig în mușchii spatelui.

- Cât e ceasul? întreb scâncind. Dumnezeule, nu-mi vine să cred! M-a lăsat aici toată noaptea, nemernicul!

Lacătul se deschide cu un țăcănit, și Kiernan împinge ușa cu gratii de fier.

- Ai scăpat ieftin, dacă mă întrebi pe mine. Mica ta hoție ar putea costa ani de închisoare. Ca să nu mai spun că era să mor azi-noapte. James a mirosit amestecul meu.

- Îmi pare rău, spun cu seriozitate. N-am vrut să... Dumnezeule, Kiernan! Mă doare spatele îngrozitor. Poți să mă conduci, te rog?

El dă din cap îngrijorat, sprijinindu- mă după mijloc cu un braț vânjos, și șchiopătez pe treptele turnului, către ieșire.

- E încă devreme, îmi spune precaut, dar dacă ne vede cineva... vom spune că ai alunecat și ți-ai luxat glezna.

- Frances te-ar omorî dacă ar vedea cum mă ții, îi spun cu o strâmbătură de durere. Să sperăm că n-o să afle.

- Nu pot să cred că ești logodită cu asemenea brută, îmi spune încet, conducându-mă pe o alee mărginașă care ocolește castelul. Nimeni nu-l agreează pe baron aici între gardieni.

- Nu vreau să vorbesc despre asta! mă răstesc la el, prost dispusă. Am destule pe cap! Am lăsat-o pe Lizzy o noapte întreagă singură, după o seară urâtă în care a aflat tot felul de lucruri șocante. Sper să nu fi făcut o prostie! Are tendința să fie necugetată uneori.

- Dacă te referi la doamna care a furat un cal noaptea trecută și a trecut forțat de porți...

- Ce? întreb cuprinsă de amețeală. Ce-a făcut??

- A fugit de la Curte, îmi răspunde el cu calm. Și era să-l calce pe unul din gardieni, Dean.

- Doamne Dumnezeule! exclam îngrozită. Trebuie să spun cuiva! Trezește-l pe James! Trimite o escortă...

- A fost urmărită, mă întrerupe netulburat. Prince era de serviciu. Am fost acolo când James a primit biletul lui.

- Prince... adică Richard?

- Îl cheamă și Richard? Nu știam.

- Ca să fiu sinceră, habar n-am. Eu îl cunoșteam drept Richard... Doamne, am avut un șoc seara trecută. Nemernicul! Mincinosul!

- Nu știu despre ce vorbești, draga mea fată.

- Nici nu mai contează! Încep să mă întreb dacă există măcar un gardian necorupt la toată Curtea asta. Probabil că nu.

- Așa crezi? mă întreabă ofensat.

- Persoanele de față nu sunt incluse, îl asigur cu un zâmbet jalnic.

Ajungem în fața aripei vestice, și trebuie să urc singură, pentru că reputația mea ar suferi o lovitură serioasă dacă cineva l-ar vedea pe Kiernan ducându-mă în brațe.