Doamna Hoților -vol. 1 Saga "Belgravian Hearts"

Ulița săracilor

Îmi strâng mai bine haina de blană peste umeri, în timp ce suflu în aer un rotocol alb.

- Ți-e frig? mă întreabă James, întinzând mâna spre fața mea.

- Puțin, recunosc rușinată.

Varful degetelor lui îmi atinge obrazul înghețat. Tresar fără voie, simțind privirea ascuțită a Carminei chiar și în întuneric: ce faci, fraternizezi cu dușmanul, Lizzy?

- Am ajuns, intervine Ducele, oprind brusc. James, du-le pe domnișoare în casă. Eu voi descărca lemnele.

Carmina își ia avânt să sară din nou din căruță, singură, și se împiedică de un lemn în ultima clipă, tăbârând peste James, care se întinde să o prindă înainte de a cădea.

- Fir-ar să fie!! o aud strigând enervată, în timp ce se agață de el.

Ducele coboară sprinten din căruță, întinzând brațele. E întuneric și nu știu prea bine ce vrea să facă, dar mă trezesc brusc cu palmele lui aspre lipite de talia mea.

- Vino, îmi șoptește amuzat. Fata aia reușește mereu să zboare în brațele dușmanului.

Dau să spun ceva, însă mi se topește vocea când mă simt ridicată în aer ca un fulg.

Bărbatul ăsta e puternic, nu glumă.

- Te-am auzit, Richard! o aud pe Carmina spunând, după care țipă brusc. Aaah!

Mâinile Ducelui zăbovesc pe talia mea chiar și după ce m-a pus jos, în siguranță.

Mirosul lui îmi provoacă o amețeală ciudată, neobișnuită. Mă înțeapă un fior de vinovăție la gândul că prietena mea e îndrăgostită de omul ăsta.

Îi desprind repede mâinile de pe talie, ignorând privirea lui arzătoare, care parcă străpunge întunericul.

- Lady Eileen, mă cheamă James, apropiindu-se.

- Spune-mi Eliza!

- Eliza, se corectează zâmbind. Haide, intrăm în casă. Vreau să rămâneți la distanță, în coridor. Gripa este contagioasă.

Îl urmez, cu Carmina agățată de mine, care șuieră la fiecare pas.

- Ce ai? Te doare ceva? o întreb îngrijorată.

- Nu, îmi răspunde cu un schimonosit care sugerează contrariul. N-am nimic, Lizzy.

Când deschide ușa casei, un val de căldură și un miros puternic de ierburi ne izbește pe amândouă, făcându- ne să șovăim.

James e întâmpinat ca un mântuitor, și Carmina se holbează la el, neînțelegând.

- James! strigă o femeie tânără, izbucnind în lacrimi. Ada nu se mai trezește! Te rog, ajută- mă!

- James! Chillian delirează din nou!

- Nu mai avem leacuri, James!

Îl urmăm aproape speriate, neștiind cum să reacționăm la mulțimea de țarani adunați înăuntru, ca într-un adăpost.

Femeile plâng, vorbind una peste alta.

Bărbații au trăsături aspre, îndurerate, fără speranță.

- O clipă! strigă James peste vacarm, făcând liniște. Am adus două doamne în ajutor. Cei care nu aveți haine suficiente, vorbiți cu lady Bradon.

O indică pe Carmina cu o mișcare din cap.

- Lady Eileen va împărți mâncarea, adaugă el, atrăgând atenția spre mine.
Mișcați- vă ordonat! Nimeni să nu intre în cameră, ați înțeles?! Nu, Anne, înțeleg că te temi pentru copilul tău, dar nu poți să-l ajuți cu nimic!