Doamna Hoților -vol. 1 Saga "Belgravian Hearts"

Secrete

- Lizzy! Dumnezeule, Lizzy!

Prietena mea pare gata să mă sufoce, în timp ce sare peste pătura făcută morman, ca să mă strângă în brațe.

- Ai idee ce spaimă am tras? mă întreabă cu glas ascuțit, gata să izbucnească în plâns. Mergem acasă! I-am spus lui James că mergem acasă îndată ce îți revii, Lizzy!

- Și eu mă bucur să te văd, mormăi de sub ea, încercând să o dau jos de pe mine. Ia te uită! Ți-a scos James atela?

Carmina se retrage zâmbind încântată.

- Sunt ca nouă, mă asigură, făcând o piruetă. Mă mai doare puțin când stau mult în picioare, dar James spune că va trece și asta.

Își drege glasul, așezându- se din nou pe marginea patului meu.

- Lizzy, vreau să mergem acasă. I-am scris mătușii să-mi trimită trăsura.

Mă uit la ea uluită.

- Dar voiai atât de mult să rămânem! Mai avem câteva zile, nu-i așa?

Ea clatină din cap hotărâtă.

- Nu mai vreau. E prea periculos! Am crezut că o să mori! Ai idee ce s-ar fi întâmplat dacă te-aș fi dus înapoi la sir Charles moartă?

Scutur din cap amuzată.

- Ce-ți place să exagerezi, Carmina! A fost doar o boală de trei zile.

- Richard și James au spus că trebuie să plecăm.

- Apropo de Richard...

Mă ridic la marginea patului, obosită.

Am stat trează multă vreme după plecarea lui de noaptea trecută, încercând să-mi dau seama ce s-a întâmplat exact între noi.

- E schimbat. L-am sărutat sau ceva? Pentru că nu-mi amintesc.

Carmina râde, ridicând din umeri.

- Nu știu, Lizzy, nu m-au lăsat să te văd. Îmi amintesc doar că atunci când te-a adus aici, te țineai de gâtul lui... și repetai încontinuu că ar trebui să te dezbrace și să te încălzească personal.

- Doamne Dumnezeule!

Simt că-mi iau foc obrajii numai când mă gândesc.

- Nu-mi amintesc nimic, spun necăjită.

Ea ridică din sprâncene.

- Sună ca și cum regreți numai faptul că nu-ți amintești.

Un zâmbet vinovat mă dă de gol.

- Lizzy! exclamă ea amuzată. Ar trebui să-ți pară rău pentru că i-ai făcut avansuri.

- Îmi pare foarte rău, o asigur veselă. Trebuie să-i cer scuze personal. Era destul de supărat azi-noapte.

Ea mă privește neîncrezătoare.

- Eu cred că asta e o scuză ca să-l vezi din nou, Lizzy!

******

Ies din baie cu părul încă umed, bucuroasă că am scăpat de mirosul acela îngrozitor, deși un iz slab de oțet încă răzbate din pielea mea proaspăt spălată cu săpunul de mentă al lui Richard.

Mă simt mult mai bine după o baie fierbinte și haine curate, așa că ies pe ușă fredonând, cu peria în mână.

- Lady Eileen.

Vocea lui mă face să amuțesc pe dată, și inima începe să-mi bată mai repede.

- Richard.

Rămân în mijlocul camerei, nehotărâtă.