Doamna Hoților -vol. 1 Saga "Belgravian Hearts"

Celălalt James

- Sincer, Carmina, chiar nu mai pot! O să vărs dacă mai bag ceva pe gură.

O invidiez pe Lizzy de mii de ori pentru stomacul ăla al ei mic în care nu intră decât un pumn de mâncare pe zi.

- Mie abia mi s-a deschis apetitul, o asigur binedispusă, plescăind din limbă. Hmm! Punci cu ghimbir? O combinație ciudată, recunosc, dar nu e rea deloc. Pișcă puțin la început.

- Eu zic că ai încercat destule. Ce-ar fi să ne ocupăm de cadouri puțin? Se face tot mai târziu... mă gândeam să ne despărțim pentru zece minute și să ne întâlnim în capătul celălalt. Ce zici?

Mă simt puțin amețită de la jocul meu cu sortimentele de punci, dar ideea ei îmi surâde. După ce încerc și cidrul cu scorțișoară, evident.

- Bine, consimt încântată, dar să-mi iei un cadou drăguț, auzi?

Lizzy zâmbește misterios, dând din cap.

- O, nici n-ai idee ce cadou vreau să-ți iau, Carmina!

- Superb! Să ne despărțim atunci. Apropo, te deranjează dacă-ți cumpăr un volum de-al doamnei Chatterley? Mă gândeam la o ediție aniversară, cu foiță de aur.

- Nici să nu te gândești!

O privesc îndepărtându-se, cu privirea puțin cam aburită. Cu Lizzy rezolv repede, câteva cărți și șosete groase, asortate cu un halat confortabil pentru citit lângă șemineu.

Dar Frances? Ce-aș putea să-i iau logodnicului meu, care n-are alte pasiuni decât cluburile și formele feminine? Poate o cană de-aceea scandaloasă, la care au adăugat sâni de lut. Nu! E de prost gust. Deși nu mă îndoiesc că ar aprecia gestul.

La al câtelea pahar sunt? Până acum, clasamentul celor șase soiuri e următorul: cel mai bun, cidrul cu portocale și ciocolată. După el, la mică distanță, cel cu rom și cel cu vișine fermentate.

Punciul cu ghimbir înțeapă, iar cel cu cafea e absolut oribil! Îmi place cafeaua, dar nu înțeleg de ce ar vrea cineva să strice două băuturi perfecte amestecându-le într-un mod atât de barbar.

Trec pe lângă tarabele cu mătăsuri și cașmir, savurând mulțimea de mănuși colorate, șaluri, eșarfe și ciorapi. Aici e de mine!

I-am ales lui Lizzy un șal gros, roșu, și ciorapi lungi cu dungi. Cartea cu rețete străine e exact ce ar încânta-o pe prietena mea, mai ales că are niște ilustrații atât de frumoase încât îți lasă gura apă uitându-te la ele. Și o cutie cu ceaiuri chinezești, asta ar fi. Lizzy e de partea ceaiurilor când vine vorba de băuturi.

- Acum, unde e punciul ăla cu merișoare? întreb în neant, ținându-mi cu atenție sub braț cumpărăturile învelite într-o hârtie maro.

- Pe partea cealaltă, lângă tarabele cu dulciuri turcești, îmi răspunde o voce enervant de cunoscută.

Oftez, simțind că buna dispoziție mi se risipește rapid.

- Ai vreo problemă cu mine, Sfântule James?

- Eu? mă întreabă jignit. Să înțeleg, nu pot să-i cumpăr Joannei o carte fără să bănuiești că te urmăresc?

- Joannei? repet amuzată. Sora ta citește și cărți, asta vrei să spui?

După expresie, aș putea jura că o să-mi dea cu cartea lui groasă peste cap. Dar se abține.

- E o carte de bucate, deșteapto. Nu toate femeile sunt înnebunite după aventurile imaginare ale doamnei Chatterley.

- Ce știi tu despre doamna Chatterley? mă răstesc la el, simțind că roșesc. Nu e o carte pentru preoți.

- Perfect, pentru că n-am fost niciodată preot cu adevărat.