Doamna Hoților -vol. 1 Saga "Belgravian Hearts"

John Prince

Carmina

- Fie ca sufletul Maiestății Sale, regele Paul de Windsor să își găsească pacea și liniștea alături de înaintașii lui și de...

Mi-au înghețat picioarele în ghetele elegante și foarte nepractice, însă, din fericire, slujba de înmormântare- în sfârșit, slujba finală- se apropie de încheiere, și pot să mă retrag cu Lizzy la apartamentul nostru călduț, făcând planuri.

Lângă mine Frances suflă în aer un rotocol alb, aplecându-se ușor.

- Ți-e frig, scumpo? îmi șoptește preocupat.

Clatin din cap negativ, dar mâna lui se strânge oricum mai tare peste mijlocul meu.

Îmi vine să gem de frustrare.

Totul ar fi atât de plăcut- căldura lui, grija pe care mi-o poartă, felul drăguț în care îmi vorbește- dacă n-ar sta în spatele lor o datorie nenorocită de mii de lire, care mă obligă să-l accept ca soț... poate am putea fi prieteni. Frances are niște obiceiuri îngrozitoare, dar eu cred că s-ar putea schimba. Numai că...

Ochii albaștri și tăioși ai gardianului din spatele Prințesei Moștenitoare mă fac să-mi pierd ideea.

Doamne Dumnezeule. L-aș strânge de gât cu plăcere! Cu ce drept se uită așa?

Îmi las capul instinctiv pe umărul lui Frances, reușind să-l determin să-și încleșteze maxilarul și mai tare.

Foarte bine!

Nu-i dau voie lui James să-mi strice ziua cu dușmănia lui disprețuitoare. Poate să se holbeze cât vrea. El e amantul Anastasiei, iar eu am un logodnic.

Mi se întoarce stomacul de greață.

Cum poate să-și mai ia aerul ăla de înțelept sfânt, când și-a asigurat poziția la Curte culcându- se cu viitoarea regină?

- Carmina.

Vocea lui Lizzy e însoțită de o strângere ușoară de cot. Tresar, aplecându-mă spre ea, cu glas șoptit:

- Ce-i?

Buzele ei formează doar cuvintele, fără să le rostească.

- Te holbezi. La James.

Strâng din dinți, ațintindu-mi privirea în altă parte. Și ce? Și el se holba la mine. Se pare că ne pricepem de minune să ne holbăm unul la altul plini de furie.

Și nici măcar nu știu de ce e furios el. Ar fi trebuit să-i treacă faza de ieri dimineață, mai ales după ce dragul meu logodnic i-a turnat în buzunar două mii de lire ca să mă elibereze. Sunt gata să-mi pun capul că James a umflat suma, dar mă rog.

Și oricum, ce e mai rău nu s-a întâmplat încă.

Îmi înăbuș un zâmbet malițios, ridicând privirea spre Frances, care mă strânge după talie.

- Vrei să luăm cina undeva? îmi șoptește la ureche, încercând probabil să mă sărute pe gât.

Expir greu, încercând să nu mă retrag îngrețoșată.

- Nu azi, Frances.

Ochii lui se schimbă, reflectând ceva ce pare o furie mocnită. Îl strâng de braț, lipindu-mi coapsa de a lui.

- Mergem mâine, îți promit. Doar că azi... Lizzy nu se simte bine. Vreau să rămân cu ea.

Nu știu dacă apropierea mea l-a îmbunat, dar în cele din urmă dă din cap cu un fel de mârâit.