- James întârzie. Crezi că i s-a întâmplat ceva?
Vocea îngrijorată a Joannei îl trezi pe tânărul hoț din meditație.
Acesta ridică din sprâncene surprins.
- James? Nu cred. Mai degrabă a dat peste cineva care are nevoie de ajutor.
Femeia clătină din cap, vizibil neliniștită.
- El nu întârzie niciodată! I s-a întâmplat ceva. Dumnezeule, crezi că i s-a întâmplat ceva? Nu trebuia să-l implici, ți-am mai spus! Dacă i se întâmplă vreun rău...
- Potolește- te, femeie! o mustră hoțul cu o privire severă. Sunt sigur că nu i s-a întâmplat nimic.
- Dar James...
- Nu întârzie niciodată, știu! Ai repetat-o de o mie de ori.
Se ridică de la birou, abandonând harta ținutului pe care o însemnase cu linii roșii.
- Foarte bine, voi merge să verific.
Întinse mâna spre pelerina lungă care zăcea aruncată pe spătarul unui scaun din lemn, și își verifică pistolul de la piept.
- Unde trebuia să fie astăzi?
- La biserica arsă din Saint Laurent.
- Hmmmm.
Vântul serii de noiembrie i se strecură rece prin haine și prin păr, împrăștiindu- i pletele negre în jurul feței.
Bărbatul iuți pasul când trecu de ultimele case din Ataby, îndreptându- se spre clădirea dărăpănată dintre dealuri.
Un fior slab de neliniște îl făcu să-și verifice din nou pistolul de la piept, în timp ce urca apăsat cărarea năpădită de buruieni.
Ușa grea de fier scârțâi sinistru când o împinse în grabă, intrând în curtea vechii biserici.
O lumină slabă pâlpâia înăuntru prin ferestrele murdare, semn că James era încă acolo.
Bărbatul pătrunse în biserică fără zgomot, ca o felină pornită după pradă.
Se opri în spatele unei coloane, neplăcut surprins.
O siluetă suplă, mult mai scundă decât James, stătea în fața altarului abandonat, cu spatele spre intrare.
Părul negru și lung până la umeri nu era al tovarășului său, și nici haina din catifea zdrențuită care acoperea intrusul de la umeri până la călcâie.
Un fâsâit ușor trecu prin biserică, tulburând liniștea sinistră dinăuntru.
Pelerina de catifea tresări și se întoarse dintr-o dată, ridicând o armă.
Prea târziu.
Tânărul hoț se aruncă deja cu rapiditate, imobilizând necunoscutul într-o strânsoare de fier.
Un țipăt speriat răsună lung în biserica goală, reverberând în tavanul înalt.
Un chip surprins se ridică spre bărbatul înalt. Doi ochi castanii- verzui, năpădiți de un breton ondulat se înfipseră în ochii negri ai hoțului.
Apoi expresia de spaimă fu înlocuită de un zâmbet timid, plin de triumf.
- Bună seara, Ducele hoților, spuse fata cu un surâs ironic, căznindu- se să respire.
Strânsoarea de fier se accentuă, zdrobindu- i pieptul.
- S-ar putea să nu fie atât de bună, mârâi hoțul, împingând- o spre altarul înalt. Cine ești și unde e James?
YOU ARE READING
Doamna Hoților -vol. 1 Saga "Belgravian Hearts"
Romance- Un sigur strigăt și ești moartă, îmi șoptește cu asprime vocea joasă, amenințătoare. Un hohot nebun de râs îmi urcă în gât, în timp ce mă sprijinesc moale de peretele rece din spatele meu. - Eram deja moartă, răspund cu o veselie sadică, arătând...
