60 De Zile (BoyxBoy)

ziua 6

Ora 03:59:59

-Și... Ai ajuns la 4 fix. Îi aud vocea lui Nathan atunci când intru în camera mea. 

De ce e în camera mea? Nu-mi dau seama dacă asta e adevărata întrebare pentru că altfel trebuie formulată. De ce este Nathan în camera mea, îmbrăcat doar în boxeri, așteptându-mă la 4 dimineața? Așa sună mai ciudat, dar asta se întâmplă.

-Ieși din cameră. Zic autoritar și-i fac semn spre ușă, dar el vine în direcția mea. 

Nu-mi dau seama ce mă sperie mai tare. Că are pielea udă de la un posibil duș recent, iar el a stat în camera mea de atunci până acum sau că mă privește într-un mod necunoscut mie. 

-Ce secrete ai? Întreabă, fiind parcă într-o transă, dar asta nu mă oprește să-i urmăresc privirea, care pică pe buzele mele... Cred că-și dă și el seama de asta că-și ridică privirea pe ochii mei. 

-Nathan, ai băut? Întreb atunci când mă izbește un miros de alcool de-mi mută nasul din loc. 

-În câte chestii te-ai băgat? Întreabă ceva mai apăsat.

-Trecutul e îngropat de mult și sper ca tu să nu-l dezgropi. Zic și-l împing mai departe de mine. Nu ne înțelegem noi, dar nu vreau să pățești ceva... Te rog, Nathan. Te rog să ai grijă ce faci. Continui să vorbesc în timp ce-l împing spre ușă. 

-Iulian, eu... Spune înainte să deschid ușa și să-l arunc dinrect pe scări, iar tonul folosit îmi face pielea dr găină.

Încuie ușa și mă privește fix în ochi. Face un pas spre mine, iar eu mă dau unul în spate. Facem așa până mă lovesc de marginea patului, căzând pe saltea. Nathen își pune în picior între ale mele și se lase peste mine, sprijinindu-se în mâini.

-Nathan, dă-te de pe mine! Zic complet enervat de această situație și încerc să-l împing, dar nu reușesc. 

-Iulian... Chiar ești cu Jonathan? Întreabă mai mult în șoaptă și pe un ton ce părea a fi o rugăminte la un răspuns negativ.

-Da. Acum dă-te. Zic și încerc să-l împing din nou, dar el se lasă mai mult pe mine. 

Se lasă în coate, iar genunchiul său, care se freagă de organul meu, nu face treaba asta mai bună. Încerc să-l împing, dar renunț imediat, iar într-o fracțiune de secundă, mă sărută. Rămân nemișcat, neșțiind ce-ar trebui să fac. Se îndepărtează de mine și-mi privește buzele. 

-Eu... Începe să vorbească, dar se oprește. Se ridică de pe mine, merge la ușă, o descuie și iese, fără să mai spună ceva. 

Ce-a fost asta? De ce a făcut asta? 

Mă ridic de pe pat și merg la ușă s-o încui. Îmi scutur puțin capul pentru a ieși din transa în care eram din cauza la cele întâmplate și merg să fac un duș. Nici nu vreau să mă gândesc la cele întâmplate. 

Ora 07:30

Intru în bucătărie, iau un bol, pe care-l umplu cu lapte, și-l bag la cuptorul cu microunde. În cameră intră și restul din casă, dar mai mult de un "Bună dimineața" nu ne zicem. Sincer, nici n-avem ce vorbi. Singurii care fac familia asta sunt Tata și Valentina. 

-Iulian, n-ai dormit sau de ce ești așa obosit? Întreabă Valentina pe un ton de îngrijorare, iar eu abia acum realizez că casc din 5 în 5 minute.

-A trebuit să rezolv ceva... Zic și mă uit cu coada ochiului la Nathan, dar acesta nu mă privea. Și m-am întors pe la 4, n-am dormit prea mult. Continui și-mi scot castronul cu lapte din cuptorul cu microunde. Îmi iau și cerealele și mă așez la masă, începând să mănânc.