60 De Zile (BoyxBoy)

ziua 50

Nu obișnuiesc să pun piese la capitole, dar melodia asta mă duce cu gândul la Iulian și Nathan, așa că am zis s-o pun. 

***

Ora 07:00

Cobor scările și răspund la apelul de pe grup.

-M-a sunat poliția să-mi spună că nu mai sunt suspect, ce ai făcut? întreabă curios Florin.

-Am zis că rezolv, am rezolvat, spun în timp ce intru în bucătărie.

Încep să mă ia la întrebări, dar nu dau numele persoanei care a plătit. Închid apelul și mă sună de la poliție. Nu mai sunt suspect, oare de ce? Mi se face greață când mă gândesc ce corupt e sistemul și aproape că-mi vine să le dau cu el în cap și să-i reclam pentru șpagă, dar nu sunt atât de prost.

-Îmi pare rău pentru aseară, spune Nathan cu capul plecat.

-Cine ți-a ținut predică? întreb.

-Nimeni. Chiar n-am vrut...

-Oprește-te că te îngropi singur. Nu-mi pasă de scuzele tale, mereu scuze peste scuze, dar lasă-mă odată! zic nervos și încep să mănânc.

-Ce te-a apucat? întreabă la fel de nervos ca și mine.

-Tu chiar vorbești serios? Nu poți să spui un căcat și după să vi cu scuze. Trecutul nu se șterge cu niște cuvinte tâmpite!

Începem să ne certăm, iar totul se înrăutățește când ne ridicăm în picioare și începem să ne batem la propriu.

-Băieți! strigă tata la noi, dar nu ne oprim decât când văd sânge pe tricoul meu.

Ora 09:30

Urc în mașină, pe locul din dreapta și mă uit pe geam. A trebuit să mergem la spital pentru că mi se deschisese rana și trebuia cusută la loc. Acum sunt în mașină cu tata și aștept să pună întrebări că la dus n-a putut.

-Iulian, de ce vă tot certați? întreabă îngrijorat.

Spun ceva motivul cun că m-am săturat de certurile astea și nici nu mai am chef să mă cert cu el, dar și-o caută. Răspunsul m-a șocat atât de tare încât i-am spus să nu ia în considerare ce am spus și că ne vom înțelege noi. Cum să divorțeze din atât? Doamne, nu! Eu nu l-aș mai vedea... Iar mă gândesc la asta.

-Tată, dacă văd actele de divorț, eu plec în secunda următoare. Vreau să fi fericit! zic serios și-l privesc mai serios decât atât.

El spune că vrea ca eu să fiu fericit, dar deja sunt... Cât de mult aș putea. Știu că Nathan n-a gândit pe bune ce a spus și știu că l-am provocat, dar tot mă doare. Nu vreau ca tata să divorțeze doar pentru că eu cu Nathan ne atacăm reciproc.

Ajungem acasă și rămân surprins când îl văd pe Nathan aici. Ar fi trebuit să fie deja plecat.

-Iulian, n-am vrut...

-Nathan, când nu vrei să faci ceva, nu faci acel ceva! zic nervos și urc scările.

-Nathan, unde e Valentina? Vreau să vorbesc ceva...

-Tată, hai să vorbim! îi tai fraza și-i fac semn să vină după mine.

Mă urmează fără să mai zică nimic și intrăm în camera mea. Mă asigur că Nathan nu e prin preajmă înainte să închid și simt cum voi face o greșeală.

-Nu divorțezi din asta!

-Fericirea ta e mai presus! zice el ferm.

-Tată, sunt fericit.