60 De Zile (BoyxBoy)

ziua 52

Ora 03:30

Mai dau un pumn sacului de box apoi îmi sprijin capul de el. Da, am sfârșit din nou aici. Cred că sala asta de box e singurul loc unde chiar mă simt bine. Mă simt aiurea oriunde aș fi. Acasă simt că înnebunesc pentru că nu-l pot atinge pe Nathan, iar în alte părți nu prea merg. Sunt într-o continuă fugă de ani și tot ce vreau este să pot sta măcar o dată liniștit.

-Te simți bine? tresar când aud vocea lui Florin și-i arunc o privire urâtă.

-De ce ești aici? întreb confuz.

-Emy stă mai mult cu sor-sa până pleacă la facultate și am zis să mai trec pe aici, răspunde și ridică din umeri.

Dau afirmativ din cap și mă întorc la sacul de box, dar doar până când Florin mă oprește. Îmi întinde o sticlă de apă și mă întreabă dacă mă poate ajuta cu ceva. Îi răspund negativ, dar nu pleacă, ci încearcă să afle ce am, iar eu simt că sunt pe cale să-l fac pe el sac de box.

-Florin, nu-ți spun, te rog, acceptă, zic extenuant pshihic, dar nu din cauza lui, ci pentru că mă consum singur pentru sentimentele mele.

-Bine, cedează el.

Stau puțin pe gânduri și, deși cred că n-ar trebui, îl întreb:

-Ai observat ceva schimbat la comportamentul meu în ultimul timp?

Întrebarea îl ia prin surprindere și se dă un pas în spate pentru a fi sigur că asta am spus. Dacă reacționează așa la asta, nici nu vreau să știu cum va face când va auzi ce simt față de Nathan.

-Nu știu... Ce e cu întrebarea asta? întreabă confuz.

Zic că eram doar curios și plec spre casă lăsându-l singur.

Ora 14:30

N-am fost la micul-dejun, așa că abia acum mănânc. Oare ce-aș putea face azi? Să-l chem pe Oliver pe aici? Poate să mai stau cu Lola sau Ben? Să iau prânzul cu Clara? Nu, eu mă trezesc căutând planul casei în care locuiesc, dar bine am făcut. Îi sun pe băieții și aștept să răspundă înainte să mă duc în pod.

-Ce vrei? ? întreabă somnoros Florin.

-Să mă ajutați cu ceva, am găsit ceva ce nici nu știam că există și încă mi-e greu să cred, zic și beau din cafeaua mea.

Mă înjură de câteva ori, dar mă asigură că vor veni în câteva minute și chiar așa este.

-Ce se întâmplă? întreabă nervos Jonathan.

La fac semn să mă urmeze și urcăm în pod. Mă uit pe telefon apoi merg în partea stângă și mă uit la nivelul peretelui. Se observă foarte puțin, dar e acolo. Îmi trec degetele peste crăpătura perfect dreaptă din perete și le spun să dăm cutiile la o parte.

-Ce e aici? întreabă confuz Oliver în timp ce mută o cutie în partea cealaltă de pod.

-Nu știu sigur, dar e ceva, răspund.

Pornesc muzica ca să acopere tăcerea asta și ne continuăm munca de a muta cutiile dintr-o parte în alta.

Ora 17:30

-Nu înțeleg, ce este acolo? întreabă Oliver.

-Nu știu și nu vă spun până nu sunt sigur că există măcar ceva, zic nervos și mai dau un search cu casa în care locuiesc.

Mă ridic după ce citesc câteva chestii, merg în garaj, iau o rangă și încep să urc scările, dar mă opresc când aud ușa de la intrare.

-Tată, tu ai ales casa asta? întreb imediat și cobor la el.