60 De Zile (BoyxBoy)

ziua 67

Ora 02:30

-Kiss! Kiss! Kiss! Kiss! strigă toți în cor și-l lipesc pe Nathan de pământ zgrobindu-mi buzele de ale lui. 

-Luați-vă o cameră! strigă unul apoi mă opresc și-l ajut să se ridice în șezut. 

Nici nu știu de cât timp suntem aici. Poate vreo 3 ore, chiar nu știu, dar mă simt bine. N-am băut mai mult de 5 pahare și încă gândesc lucid, deci este bine. Oricum, eu, Nathan și încă vre 3-4 de aici sunt mai treji decât toți ceilalți la un loc. Sunt câțiva care dorm deja de la substanțe sau alții care-și borăsc tot conținutul tot din același motiv. 

-Iulian, sigur nu vrei? întreabă Cody și întinde o pastilă. 

Refuz și începe să zică că n-am tupeu și alte chestii. Refuz încontinuare, dar tot ajung s-o înghit cu alcool. Voi ajunge semi mort acasă. Nici nu vreau să mă gândesc la cât de rău îmi va fi mai târziu. 

-Acum e rândul tău! zice Nathan către o tipă. 

Aceasta învârta sticla din centrul cercului format de noi și așteptăm să vedem la cine se oprește. La mine. Îi arunc o scurtă privire lui Nathan înainte să primesc un sărut scurt pe buze. Pare c-o omoară pe fată din priviri, dar nu zice nimic. 

După alte minute în care doar asta am făcut pentru că nu mai avem oameni treji, îmi aud, cumva, telefonul sunând. Mă ridic și mă îndepărtez câțiva metri de ei pentru a auzi ce spune apelantul. 

-Da? 

-Unde ești? se aude vocea lui Eric. 

-Cu Nathan la ceva petrecere, de ce? întreb curios.  

-Filip m-a sunat să vin după voi, întoarceți-vă la el și plecăm, zice pe un ton ciudat și-l aprob confuz. 

Merg la Nathan și-i spun că trebuie să plecăm. 

Ora 03:30

Ajungem la casa bunicilor lui Nathan și primul lucru pe care-l auzim este: 

-Nu mai ești fiul meu! 

Ne uităm amânfoi confuzi la Valentina și după la femeia care țipa că ne urăște pe amândoi. Îl privesc pe bărbatul din spatele lor, dar acesta pare resemnat deja. Mă duc la tata și-l întreb ce s-a întâmplat, iar acesta spune că divorțează. Rămân mut. 

-De ce? întreb confuz. 

Zice că vom vorbi altădată sau, cel mai probabil, niciodată despre asta și-l las în pace și mă întorc spre Nathan. Se ceartă cu Valentina și văd cum primește o palmă de la bunică-sa. De aici doar se îndreaptă de spate și spune un simplu „fie ca voi" apoi iese din curte, cu mine după el. 

-Ce se întâmplă? întreb îngrijorat. 

-Homofobie plus influența bunicii asupra mamei, răspunde și ridică din umeri. 

Îmi pun palmele pe fața lui și-l sărut blând. Îi ia câteva secunde pentru a-mi răspunde la sărut, dar o face. Mă trage mai aproape de el, dar se desprinde imediat ce aude cum cineva își drege vocea. Tata.

-Eric n-a venit încă? întreabă confuz și-l văd cum îl sună, dar fix acum parchează mașina lângă noi. 

Coboară din mașină și-l ia pe Filip deoparte ca să vorbească ceva. După câteva minute se întorc, iar tata spune să urcăm amândoi. Ce? Pe cât de confuz sunt eu pe atât e tata când ne privește, așa că facem după cum vrea și urcăm pe banchetă. 

-Ce, mai exact, s-a întâmplat? întreb confuz. 

Tata tace, dar Eric ne asigură că nu va vrea nimeni să ne despartă și alte chestii. Vor divorța, dar noi putem fi împreună încontinuare... Să mă bucure sau nu? Mama lui tocmai la renegat, iar el e mai calm ca niciodată.