60 De Zile (BoyxBoy)

ziua 23

Ora 00:15

Parchez mașina în fața clădirii și-o privesc atent înainte să cobor din mașină.

Mama avea cele mai ciudate locuri unde să ne petrecem timpul liber, unul dintre ele este  fostă clădire de corporații de vreo 20 de etaje. Obișnuiam să stăm aici atunci când ea nu lucra, iar tata era prea ocupat pentru a avea grijă de mine la spital. Era locul nostru, dar acum nu-mi mai place că tata știe de asta. De fiecare dată când eram aici, mama îl mințea că suntem la bunica sau oriunde altundeva. Tata știa că minte, dar îl bucura că avem un loc al nostru. 

Intru în clădire și încep să urc pe scări. Liftul nu mai e de mult funcțional, deci cred că voi leșina până sus. Nu-mi dau seama cum urcam la nici 10 ani pe aici, nici cum urca mama, poate există o altă cale de-a urca, dar nu-mi amintesc și nici nu voi căuta. 

Ora 00:35

20 de minute mai târziu, două țigări și 15 mesaje cu Mikey, am ajuns pe acoperiș. Trag aer adânc în piept și mă uit la cer. 

Mereu mi-a plăcut locul acesta, mă liniștea, dar n-am mai fost pe aici de mult timp. N-am mai avut curaj să merg în niciun loc de avea legătură cu mama. Mi-e frică. Dacă tata a decis să-mi spună toate astea, fiind că e bolnav și va muri? Varianta asta mă serie mai tare decât cea în care mama să nu fie moartă. Orcât de tare m-aș enerva pe tata și l-aș urî în această perioadă, nu vreau să-l pierd. Oricât de tare ma-r fi ignorat după moartea mamei, tot tata rămâne. 

Îmi scutur capul și încep să caut penultimul plic. Îl găsesc după o gaură de ventilație. Mă așez pe marginea clădirii și mă las pe spate. Fac o poză la cerul înstelat și-i trimit lui Mikey.

Mikey: Unde ești?                                                                                                                                                                    Iulian: Îmi pare rău, este locul meu și-al mamei, nu-ți voi spune unde sunt.                                              Mikey: Să înțeleg că nu mă vrei lângă tine, acum? 

Îmi mușc buza de jos și inspir adânc. Deschid plicul, dar nu mai e nicio poză aici. 

Doisprezece

Indiciul: Fostul telefon

Nu obșnuim să-ți cerem ajutorul legat de astfel de chestii, dar ești singurul care poate opri ceea ce tatăl tău vrea să facă. După ce ajungi la final, vorbește cu Filip și convinge-l să nu facă asta. 

Markus

Citesc de mai multe ori scrisoarea, dar nu înțeleg ce vrea să zică. Indiciul e clar, fostul telefon al mamei, asta e cel mai probabil, dar cu ce-i pot ajuta? 

Mikey: Mai ești aici? 

Aproape că uitasem de el, ce idiot sunt! Strâng conținutul plicului și-l bag în buzunar. 

Iulian: Te aștept, iubitule!

Îi trimit adresa și-mi spune că va veni în cel mai scurt timp posibil. 

Iulian: Vezi că liftul nu funcționează și sunt vreo 20 de etaje.                                                                              Mikey: CE?!                                                                                                                                                                                Mikey: Vrei să mor? Ce urât din partea ta!