60 De Zile (BoyxBoy)

ziua 3

Ora 10:30 

Îmi trag pe cap un tricou și verific de mai multe ori dacă Nathan a pus o găleată cu ceva pe ușa de la camera mea. Ies, încercând să nu fiu observat, dar nu reușesc să ajung la ușa de la intrare.

-Sper c-o vei lua cu mașina ta, îmi place cum arată, îl aud pe Nathan și mă întorc cu fața spre el.

Mă uit mai atent la el și îngheț. A aflat unde țin mașina... Ce i-a făcut? A tăiat frânele? A pus sos de roșii cu ulei pe scaune? Nu mă mai urc în mașină până n-o duc la service.

Merg la ușă, dar mă opresc la timp pentru a vedea că e ușor crăpată. Ăsta nu s-a prins că nu-mi pasă de această întâlnire? De fapt, nimeni nu s-a prins, nici măcar Florin.

Mă duc în bucătărie și ies pe ușa care dă în exterior și care, spre mirarea mea, nu avea nimic ce să-mi cadă în cap. 

Ora 11:00

-Bună, sper că n-ai așteptat prea mult, aud o voce feminină și după văd o fată de vreo 17-18 ani, cu păr roșcat, ochi căpui și îmbrăcată cu o rochie de vară ce-i ajunge puțin mai jos de genunchi.

-Bună, nu, spun, dar nu pare să mă creadă. Am ajuns acum cinci minute, a trebuit să-mi duc mașina la service, deci ai venit perfect. Ea îmi zâmbește și dă afirmativ din cap.

-Bianca, tu trebuie să fi Iulian. Îi răspund afirmativ și-i fac semn să intrăm în restaurantul din spatele meu.

Ne așezăm la o masă mai retrasă, iar un ospătar ne dă meniul. După câteva minute de gândire, comandăm ceea ce dorim să mâncăm. 

-Ce s-a întâmplat cu mașina ta? Întreabă după ce ospătarul pleacă. 

-Ești prietenă cu o anume Cleo? Dă afirmativ din cap. Atunci ai auzit de Nathan. Pe scurt, am șanse de 100% să mor într-un accident de mașin dacă conduc. Nu eu am zis-o, spun și-i mulțumesc opătarului pentru băuturi. 

Ea se uită la mine de parcă am zis cea mai proastă scuză din lume pentru a mă justifica de ce n-am venit cu mașina, dar nu mă voi chinui să-i dovedesc că e pe bune. Nu mă voi chinui nici măcar la întâlnire și sper ca ea să zică singură că nu ne potrivim. 

Ora 15:30

Intru în casă, de data aceasta pe ușa din față, dar nu apuc să fac un pas pe scări că primesc un ou un spate. Mă întorc spre făptaș, care logic că e Nathan, și mă apropii de el în cea mai calmă formă a mea. 

Îi zâmbesc și-i pun înghețata pe care am luat-o nu acum mult timp în cap. Vrea să apuce cornetul, dar îl presez și se distruge în părul său. 

-Băieți, vreți să refacem pedeapsa de acum patru ani? se aude vocea tatei și ne întoarcem cu fața spre el. 

-Tată, dacă vrei să cumperi altă ușă, sigur, zic, ștergându-mă de înghețată pe tricoul de pe Nathan, dar proastă mișcare. Are mușchi, iar acum vreau să-i văd.

-Nu, de data asta sparg peretele cu tine, spune Nathan și mă prinde de încheietură. 

-Serios? Mă îndoiesc că ai forța necesară, continui, revenindu-mi din transă. 

Ne privim fix în ochi, încercând să aflăm următoarea mișcare a celuilalt. Valentina își drege vocea, oprindu-ne din începutul concursului de clipul. 

-Cum a fost...

-Bine. A, da, și să nu uit. Dă-mi 500 de euro, zic și-mi întorc atenția pe Nathan. Îmi scot telefonul și-i arăt filmările de la camera montată în borful mașinii. El mârâie și mi înmânează.