60 De Zile (BoyxBoy)

ziua 61

Ora 07:30

Mă așez la masă și încep să mănânc în liniște. Tata și Valentina tot își plimbă privirile de la mine la Nathan, dar nu voi intra în niciun subiect care ne conține pe amândoi. Toată atmosfera de liniște este alungată de telefonul meu care sună.

-Ai tupeu, băiețaș, se aude o voce groasă de la celălalt capăt.

Nu-mi dau seama ce e mai grav, că telefonul e pe difuzor și toți au auzit sau că e posibil să am nevoie de Markus pentru a scăpa viu din asta. Las apelul să se audă în cameră în timp ce caut să văd ce s-a întâmplat apoi îmi dau ochii peste cap și-i dau mesaj lui Markus. El îmi spune să-i găsesc locația că se ocupă, așa că asta fac. Poresc un progeam care detectează locația apoi spun:

-Ingenios modul în care m-ați găsit.

-Te sfătuiesc să spui la toți că totul a fost o farsă proastă și ne vom mai gândi dacă vei apuca ziua de mâine.

Pufnesc amuzat și mai iau o gură din sandviciul meu.

-Eu te sfătuiesc să te predai și poate..., spun și mă uit la bara de încărcare apoi îi trimit lui Markus adresa la care e și-mi spune că va fi acolo imediat.

-Și poate...? Vezi că nu poți nici să vobești.

Activez altceva și aflu și cu cine vorbesc, iar zâmbetul meu e kilometric.

-Te crezi Anonymous aici? întreb sarcastic.

-Știu cine ești și te pot...

Nu termină de vorbit că se aude un geam spart apoi câteva gloanțe și apelul se închide. Primesc mesaj de la Markus că totul e gata și continuă cu scrisorile de amenințare.

-Așa, voi ce-ați mai făcut? întreb de parcă acum câteva secunde cineva nu mă voia mort.

În ciuda întrebării mele, ei mă întreabă de ce m-am întorsc și cine era la telefon, așa că a trebuit să le spun că Oxford nu era oricum pe placul meu, iar apelantul era cineva care voia să-l îngroape la loc pe Griff Cooper. A trebuit să le explic ce-am făcut, iar cei doi par ușor uimiți că am ajuns la niște informații ascunse de ani de zile, dar nu-i vina mea că Remy ne-a învățat cum să fim hackeri.

-Salutare! se aude vocea lui Eric și după-l văd că se așază pe scaun.

Încep să-i spună ce s-a întâmplat și le răspunde că știe deja. Mai adaugă și că Nathan este fiul lui Griff, dar și aici a spus că știa deja. Toți șocați, doar eu și Nathan nu.

-De unde? întreabă curios tata.

Eric își scoate telefonul, tastează ceva pe acolo, apoi pornește un clip și-l întoarce spre ei. După câteva zeci de secunde în care se aude un interviu, Eric oprește clipul atunci când i se aude numele.

-Îl întâlnisem la o conferință de presă, aveam vreo 15 ani și lucram ca ajutor la un canal de știri, zice și ridică din umeri.

Ora 10:30

-Unde mergem? întreabă încântată Lola.

Nu îi răspund și-o las să vadă singură, iar expresia feței îi devine curioasă atunci când vede că intrăm într-un magazin de bijuterii. Merg la vânzătoare și-o întreb ceea ce mă interesează, iar în câteva secunde îmi dă câteva variante.

-Alege unul dintre asta și ce mai vrei tu de aici, îi spun Lolei.

Se uită mirată la mine și-mi face semn spre unul dintre inelele din fața mea, dar nu-mi place. Nu arată a el. Le analizez puțin și-i spun să mi-l dea pe altul, alături de toate accesoriile cu care vine, iar Lola cere un colier interesant, după părerea mea. O întreb dacă ar vrea ceva și Ben sau Denis, dar zice că sigur nu, așa că-i cer prețul pentru astea. Plătesc cu cardul de la McGreg și ieșim din magazin. Îi dau cutia cu colierul și-o las să-l analizez, chiar pare fascinată de el. Eu mă uit la cutia neagră din mâna mea și sper c-o săi placă, dacă nu, oricum nu-s banii mei. Cred că doar mă voi simți ciudat, dar nimic mai mult.