60 De Zile (BoyxBoy)

ziua 21

Ora 00:30

-Vrei să bei ceva? 

El aprobă și mergem la bar. Dăm pe gât câte un pahar și mă întorc atunci când simt o mână pe umărul meu. 

-Putem pleca? întreabă Nathan și-mi face semn spre ieșirea din club. 

-Du-te înainte, vin imediat, îi răspund și pleacă.

Mă întorc spre Mikey și-l sărut. 

-Trebuie să plec, îi spun de parcă n-ar fi fost chiar lângă mine și acum câteva secunde, dar chiar nu vreau să fac asta. 

-Și-o să-ți lași iubitul singur? întreabă pe un ton de copil mic. 

-Mâine mă voi revanșă, promit, zic și-i ating subtil fund. Își mușcă buza de jos și-mi așază mai bine mâna pe fundul său. Îi strâng ușor și-l sărut pe gât.

-Te iubesc, îmi șoptește la ureche. 

-Și eu, acum chiar trebuie să plec, îi spun și mă îndepărtez de el. 

Ies din club și intru pe locul pasagerului. Nathan nu zice nimic, dar nici n-aș vrea. Mă simțeam chiar bine, dar ceva îmi spune că mai bine stau cu Nathan acum. Îl văd pe Mikey că iese din club și merg la el. 

-Mâine... Adică, azi ești singur acasă? mă întreabă după ce mă sărută. 

-De regulă mai este și Nathan, dar n-are treabă cu noi, spun și arunc o privire spre mașină. 

-Pe la 10, la tine? întreabă și-și limbă mâinile pe cureaua mea. 

-Te iau eu de acasă, bine? propun și-l trag mai aproape de mine când îi simt mâinile pe partea din față a blugilor mei. 

-Te aștept, îmi șoptește pe buze și-mi strânge puternic umflătura din blugi ce începea să-și facă apariția. 

Îl sărut până la lipsa de aer și mă întorc în mașină. Nathan pornește motorul și mergem înapoi acasă. 

Ora 01:00

Tot drumul a fost liniște, dar o liniște extremă. Cred că Nathan nici nu respira pentru că nu-i auzeam respirația absolut deloc, abia dacă i se ridica pieptul puțin. Când am ajuns acasă, aproape că uitase să oprească motorul înainte să iasă din mașină. Se comporta de parcă voia să fugă de mine. 

Acum m-am întors la proiectul meu, dar e complet inutil. Aproape că nu mai pot citi, deci renunț. Poate ar trebui să mă culc, dar nu mi-e somn. Îmi dau jos laptopul de pe picioare și-mi las capul să cadă pe peretele din spatele meu. 

Mă dau jos din pat și ies din cameră. Merg în cea mai mare liniște din lume și bat la ușa lui Nathan. Aștept câteva secunde și-mi deschide ușa. Nu mă privește și pare încordat. Îl împing ușor, făcându-mi loc să intru în camera lui. Închid ușa în urma mea și aștept să zică ceva, dar nu scoate un cuvânt. 

-Nathan, ești bine? întreb îngrijorat și mă poziționez în fața sa. Poate n-ar fi trebuit să-mi iei în consideerare spusele, continui să vorbesc și-mi pun mâinile pe umerii săi, pentru a-i atrage atenția asupra mea și chiar funcționează. 

-Da... sunt bine, îmi răspunde și mă privește fix. În ciuda privirii sale serioase, nu-l pot crede. 

-Nathan, dacă s-a întâmplat ceva..., nu apuc să-mi termin enunțul pentru că mă sărută. 

Poate e alcoolul cel care vorbește acum, dar chiar îmi place. Îmi așez mâinile pe fața sa și adâncesc sărutul. Mă simt ca ultimul idiot și incredibil de fericit în același timp. Mă urăsc pentru ceea ce-i fac lui Mikey. Mă urăsc mai tare decât aș fi putut s-o fac vreodată, dar nu mă pot opri.