60 De Zile (BoyxBoy)

ziua 29 (v2)

Un an mai târziu

Ora 10:30

Mă trezesc și mă strâmb când soarele mă lovește pe față.

-Te-ai trezit, iubire? întreabă Cristi.

Cristi este polițistul care m-a călcat pe nervi atât de tare încât i-am dat numărul de telefon. Am ajuns cumva împreună. Eu cu un gabor, cine ar fi crezut? Eu sigur nu.

Mă ridic încet de pe pieptul lui și-l sărut. Încă mă doare corpul de azi-noapte, dar mi-a plăcut, mi-a plăcut, nu mă pot plânge.

-Te iubesc, îi șoptesc pe buze și-l mai sărut o dată.

Ajung, cumva, pe el, și adâncesc sărutul. Își pune mâinile pe fundul meu și mă lipesc mai tare de el.

-Vrei și runda a doua? întreabă cu buzele pe gâtul meu.

-Ai vrea tu, mă doare tot corpul, spun și mă dau de pe el.

Mă sărută pe obraz și se dă jos din pat. Îl privesc cât timp se îmbracă. Arată extraordinar. Observă că mă uit la el și renunță la tricoul pe care îl avea pe el. Cobor și eu din pat și fac un spectacol nemaivăzut când mă aplec după boxerii mei.

-Acum aș vrea și partida a două.

Mă cuprinde de mijloc și mă strânge în brațe. Îmi trec mâinile după gâtul lui și-l sărut după ureche.

Aud sunetul de mesaje al telefonului meu și ne uităm amândoi la el. Îl sărut pe buze și mă duc să văd cine e. Pe lângă câteva mesajele de la prietenii mei în care încearcă să mă convingă să vin și anul ăsta pe acolo, mai e și un singur mesaj de la cineva pe care nu-l am în telefon.

Număr ascuns: Bună. Ce faci?

-Cine e? întreabă Cristi și mă înconjoară cu brațele.

Îmi trec telefonul pe silențios și-l pun pe noptieră.

-Ești gelos, iubire?

-Doar curios, se apără el.

Mă surută pe gât și ajungem din nou în pat, dezbrăcați.

Ora 13:45

Am ajuns la restaurantul nostru preferat și ne comandăm mâncarea pe care o comandăm de fiecare dată.

Îmi verific telefonul și mai observ încă trei mesaje de la același om.

Număr necunoscut: Nu-i frumos să nu răspunzi. Număr necunoscut: Sper că ai mâncat de prânz. Număr necunoscut: Cum ți-a fost ziua?

De la simpla idee că doar a greșit numărul, la asta, este cale lungă. De ce insistă? E aiurea.

Ignor din nou mesajele și mă întorc la mâncare. Cristi mă ia de mijloc și mă trage mai aproape de el. Mă sărută pe tâmplă și ne continuăm prânzul.

Ora 20:00

Stau pe balcon și fumez un cui. Cristi a avut o urgență și a trebuit să plece, iar eu chiar mă plictisesc teribil. Mereu fumez un cui când e el plecat, mă relaxează.

Mă las pe spătarul scaunului și privesc cerul.

Număr necunoscut: Poate te gândești de ce tot insist cu mesaje. E un motiv simplu: Am tastat la nimereală un număr și ți-am dat mesaj.

Ăsta a fost acum 15 minute, dar ăsta cred că e primul mesaj care are sens. Măcar mi-a spus cum a ajuns la mine. Decid să-i scriu și eu ceva și poate mă lasă în pace.

Iulian: Hei. Iulian: OK, am înțeles asta, dar n-ai înțeles că nu mă interesează să vorbesc cu tine?

Decid să-l sun pe Oliver și aștept să-mi răspundă. Dintre el, Florin și Jonathan, Oliver e singurul care e disponibil oricând și oriunde. Nu are relație și spune că nu va avea vreodată, iar aventurile de-o noapte nu sunt neapărat genul lui.

-Nu pot vorbi, sunt la un hotel, dacă știi ce zic, te sunt mâine pe la prânz, se scuză și închide apelul.

Aparent, m-am înșelat. Acum are o aventură.

Observ că mă sună Fred și-i răspund.

-Ieșim la o bere de noapte? întreabă imediat.

Mă uit peste balustradă și văd mașina lui Cristi. Se uită în sus și-mi face cu mâna.

-Fred, îți înțeleg temeriile, și eu mă gândesc la același lucru, dar...

Ușa de la apartament se deschide.

-... nu știu. Vom ține legătura, asta te asigur, dar eu voi pleca și...

-Iulian, tocmai de aia. Vei pleca și vreau să mai petrec timpul cu prietenul meu din liceu.

Cristi vine la mine și mă sărută, asta în ciuda privirii urâte pe care mi-o aruncă când vede ce fumez.

-Bine, mai sunt 3 luni și facem cum vrei. Ce zici de mâine seară, cred că Cristi e la secție.

El îmi aruncă încă o privire urâtă, iar eu încerc să nu râd. Fred se prinde de faptul că e lângă mine și-mi întră în joc.

-Da, e mai bine să nu știe el.

Cristi începe să mă ia la întrebări, dar nu pentru că crede că-l înșel, ci pentru că nu înțelege de ce spun asta.

-Hai că te las, Fred, s-a prins că e la mișto, spun și închid apelul.

Îl trag pe Cristi mai aproape de mine și facem schimb de locuri. Îmi trec mâinile după gâtul lui și-l sărut în spatele urechii.