60 De Zile (BoyxBoy)

ziua 20

Ora 03:00

Mă ridic brusc în fund și inspir adânc. E un coșmar. A fost doar un coșmar. Nimic nu e real. De fapt, nici nu-mi aduc amimte ce-am visat, dar nici nu vreau să știu. Trag de câteva ori aer adânc în piept și decid, dacă tpt m-am trezit și sigur nu mă mai culc, să merg după următorul indiciu.

Mă dau încet jos din pat și mă schimb cu alte haine. Ies din cameră în cea mai mare liniște cu putință, iar în mașină s-a instaurat frigul din cauza nopții, dar nu-mi pasă. Am nevoie de frigul ăsta. Vreau să mă trezesc o dată din cosmarul continuu pe care-l am; adică viața.

În câteva minute ajung la raliuri și mă dau jos din mașină. Pornesc lanterna de la telefon în încercarea de-a vedea ceva mai mult din ce se întâmplă în jurul meu, dar în zadar.

Simt o mână pe umărul meu și mă întorc alert să-l bat pe cel care este în spatele meu, dar e doar un dobitoc.

-Te pot ajuta cu ceva, scumpule? Întreabă nimeni altul decât Noah. Cine altcineva putea să folosească acest apelativ?!

-Poți să încetezi?! Zic nervos și mă întorc spre mașina mea.

Deschid portiera de la șofer, dar o închide și-l pot vedea, în ciuda întunericul, că mă privea cu poftă. Face un pas spre mine, la fel făcând și eu. Îl văd cum deschide portiera din spate și se apropie mea mult de mine și mă împinge pe bancheta din spate, el urcându-se pe mine. Vreau să ripostez, dar îmi injectează ceva în vene și mi se taie vederea.

Ora 04:30

Mă trezesc buimat, realizând rapid că mă aflu în mașina mea. Muzica e pornită la radio, iar căldura din mașină e pornită pe minim. Mă ridic în fund, dar rămân pe bancheta din spate.

-Te-ai trezit, bun. Mergem acasă sau mai vrei o plimbare la 4 DIMINEAȚA?! Întreabă nervos Nathan și privesc dezorientat în jur.

Ce se întâmplă? Unde e Noah și ce s-a întâmplat după ce am adormit? De fapt, după ce m-a adormit? Mă uit la brațele mele și văd o înțepătură într-o venă de la cea stângă, iar asta îmi aduce aminte de trecutul meu.

-Te-am auzit când ai plecat din casă, așa că te-am urmărit. Noah și-a luat o bătaie serioasă, iar acum se află acasă, cu Mark, probabil la runda a doua de bătaie. Îmi răspunde de parcă mi-ar fi citit gândurile.

-Mersi, cred. Spun pierdut

Se dă jos de pe scaunul șoferului și-mi deschide portiera pentru a ieși. Fac cum vrea și urc la volan. Pornesc aerul condiționat și pornesc o muzică mai rapidă pentru a nu adormi cumva. Urcă pe locul din dreapta și rămânem în liniște.

-Mark e fratele lui Noah? Întreb din senin, iar răspunsul e unul afirmativ.

În câteva minute, reușesc să-mi ascund toate gândurile în spatele unei priviri calme și relaxate. Mai las pe spătarul scaunul și bag cheia în contact. Dau muzica mai tare și decapotez mașina.

-Ești bine? Întreabă îngrijorat și dau afirmativ din cap.

-De ce n-aș? Întreabă amuzat, dar adevărul este că am câteva dubii.

Îmi trosnesc oasele de la mâini și gât, fiind încă în dubii dacă să merg acasă sau să mă plimb ca un nebun prin oraș. Are logică să fac asta? Aș merge până la cămin și înapoi doar pentru a-mi alunga gândurile, dar nu prea cred că Nathan ar fi de acord cu asta. De când îmi pasă mie de ce crede Nathan? Am tâmpit rău!

-Te las acasă și după merg să lovesc un sac de box. Zic calm și întorc spre casă.

-Nu. Tu vi cu mine! Zice ferm, fără drept dr opinie și oftez.