60 De Zile (BoyxBoy)

ziua 10

Ora 10:30

Azi mi-am permis să mă trezesc mai târziu, mai ales c-am vorbit până târziu cu Mikey. Am fix o oră pentru a mă pregăti pentru întâlnirea cu el, dar nu mă stresez.

Merg la duș pentru a-mi recrei mințile puțin și să-mi schimb mirosul de transpirație cu cel al gelului de duș. Ies după câteva minute, mă îmbrac cu alte haine și ies din casă.

Ora 11:15

Îl văd cum iese pe ușa blocului și-mi zâmbește atunci când mă vede. Vine la mine și urcă în mașină.

-Hei, ce faci? Întreabă și mă scanează din cap până-n picioare. Arăți bine. Continuă și-și pune mâna la gură.

-Și tu arăți bine. Spun pentru a-l liniști și chiar funcționează. Știu un restaurant destul de aproape, mergem acolo? Contonui atunci când văd că nu mai spune nimic.

Acesta aprobă și pornesc spre restaurant. Ajungem în câteva minute, care chiar au fost mai puține decât mă așteptam, și mergem la o masă mai retrasă.

-Știe cineva că ești gay? Întreabă dintr-odată și mă uit la el confuz, dorindu-mi să explice puțin întrebarea. Eu mă afișez în public și de asta mă întrebam... Explic și pare puțin stânjenit că a întrebat asta.

-A trebuit să-i spun tatei pentru că fratele meu vitreg mă avea la mână cu asta, deci nu-mi pasă ce crede lumea. Spun și-mi pun mâna peste a sa.

El aprobă scurt din cap și-i face semn unui ospătar să vină la masa noastră. Comandăm ceea ce vrem să mâncăm și așteptăm ca ospătarul să plece.

-Poți să-mi spui ceva de familia ta? Întreb și-mi verific telefonul de vreun mesaj necitit.

-Am o soră geamănă, părinții noștrii sunt divorțați, dar mă înțeleg bine cu amândoi... Nu știu ce să-ți zic altceva. Îmi răspunde și mulțumește ospătarului pentru băuturi. La tine cum e? Întreabă după ce pleacă din nou ospătarul.

-Păi... Mama a murit când aveam 10 ani de cancer. 5 ani mai târziu, tata și-a întâlnit actuala soție. Iar cu fratele meu vitreg nu mă înțeleg mai deloc. Zic care mi-e situația, iar acesta pare să-i pară rău ca întrebat. E în regulă. Continui și-l mângâi pe mână.

Ora 14:30

Îmi desfac înghețata, dar nu apuc s-o mănânc că-mi aud telefonul, sunând, iar pe ecran este numărul lui Jonathan.

-Zi ce vrei, am treabă. Îi răspund rece și mă uit la Mikey.

-A mers de minune la întâlnire! De acum nu mai ai treabă cu mine. Zice și închide apelul.

Mă uit confuz la telefon, realizând rapid la ce se referă. Îl pun înapoi în buzunar și-i fac semn lui Mikey să mergem.

-Toți prietenii tăi sunt băieți? Întreabă reținut și gustă din înghețata sa.

-Da, dar sunt doar prieteni. Îl asigur și ne oprim pe un bancă.

Îmi termin înghețata și arunc ambalajul la gunoi, la fel făcând și el. Îl văd cum se uită fix la mine, privirea coborându-i pe buzele mele. Îmi pun mâna pe fața sa și-l sărut. E un sărut timid, asta până îmi răspunde și-l adâncește.

Ora 18:30

Aud mașina tatei și deja regret că n-am acceptat să merg la întâlnirea lui Florin cu fata aia. Măcar așa aș fi stat mai departe de Nathan și blonda lui tâmpită.

-Iulian! Mă strigă de la parter și cobor să văd ce vrea.

Tata îmi înmânează o scrisoare și îngheț când citesc "ești urmărit". Plec imediat în camera mea, asta in ciuda întrebărilor sale. Nu, nu poate fi de la ei. Îl deschid și înghit în sec.

Nu ne jucăm, Iulian,

Am aflat că cineva din familia ta ar deține niște informații despre cele întâmplate acum 4 ani, iar asta nu ne convine. Această scrisoare este de avertizare, țineți fratele sub control, altfel vei avea de suferit. TU, NU EL!

Semnat: Deja știi cine suntem.
Hai să terminăm cu șarada asta.

Citesc de mai multe ori rândurile scrise cu cerneală neagră de stilou, dar nu-mi pot da seama cum au aflat.
N-a înțeles că e periculos să caute informații despre trecutul meu? Sau s-a gândit că doar vreau să-l sperii? E ridicol. Trebuie să văd ce să fac mai departe.

Mă schimb de haine, iau plicul și cobor în grabă scările. Îi ignor total pe toți și ies din casă. Dau o tură în jurul casei, dar nimic... Poate doar cineva într-un copac. Observă că l-am văzut și-mi face semn să nu sun la poliție și pleacă. 

-De ce i-ai spus lui Cleo că e posibil să fiu bi? Tresar când îl aud pe Nathan în spatele meu și mă întorc spre el nervos.

-Ca să mă lase în pace. Zic pe un ton surprinzătot de calm. Acum am niște treabă, deci pa. Continui să vorbesc și trec pe lângă el, dar mă prinde de braț. 

-Pe plicul acela scria "Ești urmărit", cine a trimis-o? Întreabă privindu-mă fix în ochi, dar eu mă uit prin jur în caz de mai e cineva, înghețând când văd un om în negru cu un pistol în mână, care-mi făcea semn să tac. 

-E de la Jonathan, se crede amuzant. Spun încât să mă audă și spionul ăla infect. Îl prin de tricou, apropiindu-mă de urechea sa. Nu investiga, e mult de pierdut. Șoptesc și-i dau drumul.

Merg pe lângă el, sperând să-mi ia în considerare spusele. Nu mă vor omorî, dar mă vor face să sufăr prin ce moduri pot. 

Ora 23:59

După câteva ore în care, împreună cu Jonathan și Oliver, mi-am calculat mai mult variante de ce să fac, am ajuns acasă. Jonathan a sugerat să-l sun pe el dacă vin să mă "ridice", asta pentru că are o cunoștință în poliție și s-ar putea să fie de folos, deci cred că asta voi face. 

Merg cu grijă pe scări și intru în camera mea, tresărind când îl văd pe Nathan aici. Stă pe pat, privind podeaua într-un punct fix. Mă apropi de el, dar nu reacționează. Iar s-a gândit că e o idee bună să mă sărute sau ce? Deja mă irită comportamentul ăsta. 

***

Cuvinte: 1049

Cam puține, mai ales că sunt capitole de 2k+, dar mna.