ziua 33

133 14 1
                                    

Ora 05:30

Iulian: Spune-i mamei tale, te rog!                                      Lola: Nu! Nu mai insista că nu mai spun la nimeni. Poate ar fi fost mai bine dacă nu știai nici tu.   
Iulian: Nu e ceva cu care să te joci, Lola.                            Lola: O să mă dea afară din casă, ei n-o să înțeleagă, îmi cunosc părinții. 

O las în pace momentan și aprob că nu vrea să le spună. Nu-mi vine să cred că este în situația asta. Am întrebat-o dacă pot să-i spun măcar lui Denis, dar nu vrea. Va trebui să-l privesc în ochi și să-i spun că Lola e bine. Nu ne cunoaștem decât de 1 an, dar chiar nu-mi place să-l mint pe fratele meu. 

Mă dau jos din pat și încep să mă plimb prin cameră. Uneori chiar vreau să-mi iau lumea în cap și să plec dracu în Londra și să rămân acolo toată viața, dar alteori vreau să rămân aici și să mă împac cu tata. 

Iulian: Am nevoie de un sfat, oricât de prost ar fi, doar dă-mi-l.

E 5 dimineața, nu cred că e treaz. Doar eu sunt idiotul care nu doarme cu nopțile și se gândește la toate chestiile din lume. 

Z: Ce s-a întâmplat? Te-a spart în bătaie A? 

Aparent, e treaz. Îi explic care e faza și cred că și-a dat seama că viața mea e o dramă continuă.

Z: Asta e grav, foarte grav. Stai de vorbă cu ea, nu știu, poate o faci să înțeleagă cât de grav este.   
Iulian: Asta ar fi mai ușor dacă am fi în același oraș, dar așa îmi poate închide ușor apelul.           
Z: Păi unde locuiește?                                                           Iulian: În același oraș cu tata. :))                                        Iulian: Nu mă întorc acolo, nu vreau să dau ochii cu el.  Z: Poate ăsta e un semn.

Pufnesc pe nas și-i scriu că nu cred în din astea. A trimis cel de sus un semn, cum să nu. Doar în asta nu mai credeam. 

Ora 08:30 

Fred lucrează part time la un bar, așa că el a plecat acolo și am rămas singur cu Denis. Nici nu-l pot privi în ochi, n-am cum s-o fac. Mă simt oribil. 

-Ești bine? întreabă el.

Se aude soneria de la ușă, iar asta e salvarea mea, momentan. Îmi iau portofelul și-i deschid omului care ne-a adus mâncarea. Plătesc tot și mă întorc în living. Îi pun în față ceea ce și-a comandat și ne punem să mâncăm.

-Ce ți-a spus sor-mea aseară? întreabă Denis și ia un burger. 

-Nimic important.

Am un gol în stomac și chiar vreau să-i spun tot. Nu mă simt prost pentru că mint, ci pentru că îi fac mai mult rău Lolei așa. Poate ar trebui să vorbesc față-n față cu ea. 

-E sor-mea, spune-mi, zice cu gura plină și se face atent la ce urmează să spun eu. 

Îl văd că este atent în altă parte și-i trimit mesaj Lolei în care o întreb ce să-i spun lui Denis. Îmi răspunde rapid să zic ceva de o beție c-o prietenă sau ceva pe acolo. Chiar nu-și dă seama că e mult mai grav dacă nu le spune părinților ei?

-Mi-a spus că s-a îmbătat cu o prietenă și că regretă asta, zic exact ce mi-a spus Lola. 

-Îi e rău? 

Dau afirmativ din cap și-mi iau bucketul în brațe și încep să-mi mănânc aripioarele de pui. 

De rău, îi e rău, dar nu pentru că e mahmură sau ceva.

Ora 13:30

Ies dintr-un bar de unde am mai luat niște jointuri și rămân mască când îl văd pe Cristi certându-se cu Denis. Văd că-i dă o palmă și-l lipesc imediat de mașina de poliție. 

-Te iei de mine, dar nu de frati-miu, înțeles? Ești doar un gabor infect, hai, marși, zic printre dinți și-l iau pe Denis de acolo. 

-Suntem identici, mă mir că nu ne confundă Fred, sigur n-a fost cu intenție, spune în șoaptă și se uită subtil.

-Așa o fi, dar nu-mi place situația asta. 

Aud un motor de mașină în spatele nostru și după un claxon lung. 

-Cu ăsta mă înșelai, bă? E frati-tu, hă? Nu mi-ai spus de nicun frate! țipă Cristi după noi. 

-Știi să alergi? îl întreb și-mi răspunde afirmativ. 

Îi fac semn să mă urmeze și începem să alergăm printre bloucuri, cu Cristi pe urmele noastre. Denis vrea s-o ia pe lângă berul de unde am ieșit, dar îl trag în interior. Merg la barman și scot 40 de dolari. 

-Orice gabor intră, nu mă cunoști și nu ne-ai văzut pe aici.

Dă afirmativ din cap și-l împing pe Denis prin ușa din spate. Ajungem într-un cartier mai periculos, dar reușim să trecem nevăzuți pe aici. 

Ora 15:30

-Eu plec înapoi și ne vedem pe la toamnă, bine? Te iubesc! spune Denis și-l sărută pe Fred. 

-O să mor de dor. 

Îmi vine să vomit, dar îl îmbrățișez înainte să se urce în mașină. 

Intrăm înapoi în casă și verific cine mi-a mai dat mesaj. 5 mesaje noi de la tata. Îmi dau capul pe spate și inspir adânc. OK, hai să văd ce mi-a scris. 

tata: Hai, vino acasă, fiule.                                                  tata: S-au întâmplat multe anul ăsta și vrem să sărbătorim în weekend.                                                      tata: Te iubesc, Iulian.                                                          tata: Știu că n-o zic des, dar chiar te iubesc.                      tata: Ești fiul meu și chiar vreau să ne înelegem bine. 

-Chiar îi pare rău, Iulian, spune Fred și aproape că am uitat că e lângă mine. 

Dau afirmativ din cap și merg în camera mea. Stau puțin pe gânduri și ajung la o decizie.

Iulian: Nu vin, tată. Încetează cu mesajele, te rog. 

Arhivez conversația și intru pe cea cu Z.

Iulian: Poate chiar e un semn. 

Mi-a venit o idee și chiar cred că e o idee bună. 

Ora 21:30

Parchez mașina în garajul lui Florin și bat pumnul cu el. Verific ce-am luat și chiar mă bucur că mi-a venit ideea cu lada frigorifică. Îmi iau ghiozdanul și intrăm în casă.

-Iulian, ce surpriză, poate ne mai gătești și nouă! spune mama lui Florin și mă îmbrățișează. 

-Bună seara, vă mulțumesc că m-ați lăsat să stau aici în noaptea asta.

Ea îmi zâmbește și mă conduce spre camera din casă cara a devenit a mea încă de când eram mici. Mă așez pe pat și verific să văd ce a mai zis Z.

Z: Te duci să te vezi cu tatăl tău?
Iulian: Da și chiar am găsit o metodă de-a-mi cere iertare pentru anul ăsta.
Z: Ce ai de gând să faci?

Îi zic planul meu și e de acord cu mine.

Tot mi se pare ceva ciudat la Z, dar am stabilit fără chestii personale, deci așa va rămâne.

60 De Zile (BoyxBoy)Dove le storie prendono vita. Scoprilo ora