60 De Zile (BoyxBoy)

ziua 32

Ora 03:15

Număr necunoscut: Dormi?

E un mesaj de acum o oră și jumătate și l-am văzut încă de atunci, dar îmi tremură prea tare mâinile ca să scriu. Da, plâng.

Trag aer adânc în piept și decid să ies pe afară. Mă schimb în alte haine și plec. Simt că mă sufoc în ăștia 4 pereți. Mă duc într-un parc, mă așez pe o bancă și-mi aprind un cui.

Iulian: Nu, n-aș putea face asta.

E cel mai adevărat lucru pe care l-am scriz vreodată. Cum aș putea dormi în situația asta? Mă simt cel mai treaz, dar nu mă aștept ca el să fie încă treaz. Sigur s-a culcat.

Număr necunoscut: A nu merită să-ți pierzi nopțile.

Îmi trebuie câteva secunde pentru a-mi reaminti că așa l-am denumit pe Cristi și mai trag o dată din cui înainte să răspund.

Iulian: Momentan fumez ceva și după văd.
Iuliab: Tu de ce nu dormi la ora asta?

Eu nu mai fumez țigări, dar mai bag câte un cui din când în când, iar acum am nevoie de el.

Ies din conversația cu el/ea și verific să văd cine mi-a mai scris. Câteva mesaje de la tata la care nici seen nu dau, în rest de la băieți în care mă imploră să vin și anul ăsta. Nimic interesant. Mă întorc la conversația cu el/ea.

Număr necunoscut: Sunt îndrăgostit(ă) de cine nu trebuie și chiar n-am idee ce să fac, de asta nu dorm.
Iulian: Păi cine e această persoană?

Văd că scrie, dar iese din aplicație. Habar n-am dacă am atins o coardă sensibilă, dar chiar m-a făcut curios. Cât de rău poate fi până la urmă? 

Mai trag un fum din joint și mă ridic de pe bancă. N-am de gând să mă întorc la Fred, dar vreau să mă mai plimb. Cristi nu mi-a mai dat niciun semn de viață de la secția de poliție, dar nici că-mi pasă. Îl are pe Jack se pare. Telefonul îmi vibrează și-l iau să verific cine mi-a scris. 

Cristi: Pe la ora 9, poți veni la apartament?

Doar nu vrea să-mi spună că mă înșală. Mi-ar da toate planurile peste cap. 

Iulian: Sigur, vin. S-a întâmplat ceva?                                                                                                                            Cristi: O surpriză pentru iubitul meu. 

O surpriză? Cred că acum depinde dacă e bună sau rea. 

Ora 08:45

Bag cheia în ușă și-o deschid. Încerc să merg printre cioburile de pe jos și reușesc, cumva, să intru în living. Stă pe canapea, înconjuratcu cu două pungi de cadouri. Îmi zâmbește într-un mod trist și vine la mine. Nu mă sărută, ci doar mă îmbrățișează. 

-Ești bine? îl întreb și-mi plimb privirea prin cameră.

La ușa de la baie sunt două umbre jos. E aici. Se vede clar că e cineva în baie. 

Se îndepărtează de mine și mi le înmânează. Mă uit în interior și aproape că-mi pică fața. Cel mai nou model de laptop, telefon, tabletă, ceas digital, robot de aspirat, sistem de securitate a casei și alte chestii pe care nu cred că le-am văzut vreodată. 

-Nu, n-am cum să accept, zic imediat. 

-Astea sunt scuzele mele, nu accept un refuz. 

Vrea să-mi spună că mă înșală. Aia e, măcar mi-a dat astea.