Dezechilibru [In Curs De Editare]

Capitolul 3

L-am tras pe Klyde după mine, îndreptându-mă în locul nostru "secret" pentru că nu doream ca cineva să ne asculte conversațiile sau să fim deranjați. De obicei studiam acolo sau ne creeam propriile noastre teorii. Este secret deoarece nimeni nu știe de el şi aşa ar trebui să rămână, mai ales că secretele nu țin prea mult în această clădire.

Ajunsă acolo nu am ezitat să-l întreb:

-Ai observat și tu ceva ciudat la Lucas?

Vocile noastre se suprapuseră rostind aceeași întrebare în același timp.

Am aprins o lanternă, ca să găsesc întrerupătorul.

Locul nostru secret era cel mai întunecat loc al liceului, adică subsolul. Acesta cuprindea câteva camere anexe, printre care una destul de încăpătoare cu lucruri destul de interesante. După bănuielile mele fac parte din fostul internat, asta explicând salteaua veche și lucrurile mărunte care au însemnat ceva pentru foștii absolvenți.

Camera era destul de mică. Avea o saltea, câteva cutii cu caiete vechi, altele neatinse de cerneala stiloului, 2 instalații de brad care luminau cât de cât camera alături de o lampă de birou, un birou pe care era așezat laptopul lui Klyde şi nişte rafturi cu lucruri neimportante.

M-am uitat la ceas să vedem cât timp mai avem la dispoziție.

-Mai avem fix 20 de minute la dispoziție, am estimat eu durata în funcție de timpul care ne lua până să ajungem la laboratorul de matematică.

-Am găsit câteva documente pe aici legate de facultate. Unele mi se par chiar înfiorătoare, îmi înmână Klyde niște plicuri portocalii pătate cu diferite substanțe.

Una dintre pete era recentă, aşa ca am mirosit-o.

-Cafea?

Klyde mi-a arătat cana sa roșie cu cafea, ridicând din umeri şi dându-mi și mie o cană plină.

Era la fel de neîndemânatic ca mine.

Am deschis primul plic și am citit cu voce tare titlul.

-"Studenții dispăruți au fost găsit morți datorită elevilor care se plângeau de mirosul neplăcut de pe coridor. S-a observat foarte clar o moarte extrem de violentă. Totuși poliția nu a găsit nicio urmă lăsată de criminal. Victimele au fost găsite într-o cameră din cămin care nu era pusă în folosire, înfăşurate în cearceafuri albe[...] Toți martorii sunt îngroziți. Studenții Universității din Kent nu vor mai participa la cursuri următoarele 2 săptămâni și nu li s-a permis să ia nimic din camerele de cămin."

-Destul de macabru, îmi place, zâmbi Klyde.

-Asta e de acum 4 ani, am spus sec.

-Şi totuși nu s-a găsit criminalul, întoarse el laptopul pentru a-mi arăta următorul articol.

A continuat să citesc articolul publicat... anul trecut.

-"Zeci de stundenți revoltați. Rudele victimelor au protestat când cazul foștilor studenți omorâți cu sânge rece a fost lăsat nerezolvat. Studenților nu li s-a oferit oportunitatea să participe la caz. Criminalul nu a fost prins iar poliția nu mai are de gând să facă nimic. Au trecut deja 3 ani de la incident şi nimeni nu știe cine ar putea fi criminalul care nu a lăsat nicio urmă. Ne e teamă că acestea nu au fost și nu vor fi ultimele sale victime[...]" am citit.

Simțeam cum îmi îngheață sângele în vene.

-Să gândim pozitiv. Dacă criminalul a fost un student, acesta a absolvit și nu avem cum să pățim și noi la fel, m-am aștezat eu pe scaun şi am sorbit din cana de cafea. Dar de unde să aibă un student cheia de la cameră?