Dezechilibru [In Curs De Editare]

Capitolul 10

Eram în fața sălii de examen simțind cum panica mă stăpânește. Klyde era alături de mine, el fiind mai relaxat. Eram panicată și simțeam că durează o veșnicie până să auzim cuvântul "Intrați!". Era examenul de admitere în Kent. Era azi, iar eu eram terminată.

Pe parcursul nopții i-am chemat pe Lucas și Klyde la mine încercând să aprofundăm materia. Lucas ne-a ajutat cu fişele primite de la Kent. El, spre deosebire de noi, a fost testat pe parcursul unui semestru întreg, test pe care l-a trecut cu brio. Acum era momentul ca eu și Klyde să fim testați.

-Emma, o să reușești! mă încurajă Lucas punându-şi ambele mâini pe umerii mei și scuturându-mă ușor.

El era aici cu un singur scop: să ne fie alături. Era și el emoționat, o simțeam prin energia pe care o transmitea.

Klyde în schimb era mai relaxat, refuzând să se agite chiar dacă nu dădu drumul notițelor din mână pentru a mai reaminti ceea ce învățase pe ultima sută de metri.

Am fost chemați:

Am intrat într-un amfiteatru mare, care avea în jur de 100-150 de locuri mult mai mult față numărului de viitori stundenți prezenți care depășea cu puțin 70.

Lucas rămase pe hol simțindu-mă aparent singură fără prezența lui, în ciuda faptului că era Klyde chiar în dreapta mea.

-Emma Forest? spuse același reprezentant Kent care venise în școală acum câteva luni.

Am făcut un pas în față și mi-a arătat unde ar trebui să mă așez. Îmi aruncă o privire rece, gri și întunecată când am trecut pe lângă el. În schimb, eu am avut plăcerea să fiu mai rece aruncând la rândul meu o privire de gheață.

"De ce m-ai pus să fac asta?" l-am întrebat automat pe Drake, conștientă de consecințe.

"Gheața nu e un element pe care să-l folosești în scopuri egoiste, Emma. Nu ești nici înger, nu ești nici demon. Însă poți alege de partea cui lupți." îmi ținu morală Ludo.

M-am așezat la locul indicat simțind o presiune ușoară în piept care îmi oferea discomfort. Ușile s-au închis și în fața ochilor ne-a fost așezată o foaie cu subiectele.

"Să te văd cum treci de ele, Forest." mă avertiză Drake.

Am luat foaia cu subiectele în fața ochilor: Patru la număr. Cerințele fiecărui subiect ocupau jumătate de pagină, lucru care mă înfioră.

-Scrieți-vă numele în spațiul indicat. Aveți de acum 120 de minute pentru a rezolva cerințele indicate.

Am luat pixul și am început să completez spațiul rămas liber cu informațiile pe care trebuia să le ofer. Uitându-mă atent la mâna mea, am observat că tremuram.

"Nu, Emma! Potolește-te! Panica nu te ajută cu nimic!" mă certă Ludo.

M-am uitat cu grijă la ceilalți. Acel reprezentant Kent mă fixă cu privirea sa întunecată, observând acum că, mă urmarise pe tot parcursul timpului. Când am realizat că se uită la mine, mi-am aplecat din nou privirea spre foaia cu subiectele şi am început să scriu.

Umplând foi albe pline de rezolvări și formulări, verificând cu atenție fiecare literă m-am aruncat într-o altă lume care nu-mi permitea să mă gândesc la nimic altceva decât la subiecte.

Dar uneori mă rupeam de acea lume, iar mintea îmi străfulgeră întrebări referitoare la Lucas sau Klyde. În ciuda situației în care mă aflam, nu puteam să nu mă gândesc și la ei.

Când am fost extrem de sigură că am terminat, m-am uitat la ceas. Ceea ce era surprinzător, trecuseră doar 50 de minute, iar restul persoanelor alfate in fața mes scriau în continuare umplând foi întregi în timp ce eu terminasem.