Dezechilibru [In Curs De Editare]

Capitolul 5

Am ajuns la școală unde primul lucru pe care l-am făcut a fost să cobor la subsol.

Am împins ușa care a ripostat să se deschidă.

Klyde nu era aici.

Am luat cheia pe care o aveam prinsă de breloc și am deschis ușa. Am aprins luminile şi m-am așezat la birou.

Eram oarecum speriată şi îmi era frig. Stăteam cu capul pe genunchi uitându-mă cu ochii impăienjeniți la documentul neatins cu numele "Criminali în serie-Documentar."

"Ferește-te de Lucas."mă avertiză Drake.

Aceste cuvinte mi se repetau permanent în minte refuzând să accept cruda realitate:

"Soluția nu e să-l eviți." îmi spuse Ludo care răsuna ca o voce străină, aceasta lovindu-se de pereții minții mele lăsând un ecou.

-Încetează... am șoptit.

"Dacă te vei ascunde, el te va căuta." continuă acesta.

-Încetează! am strigat ridicându-mă de pe scaun.

Chiar atunci intră Klyde:

-Ce ai pățit, eşti ok? cu cine vorbeai?

M-am așezat înapoi pe scaun și am privit documentul. Ludo și Drake m-au lăsat, aşa că m-am liniștit destul de semnificativ.

-Cu nimeni, mă deranja o muscă, am râs fals.

Acesta și-a pornit laptopul de pe saltea și și-a lăsat geaca agățată de un cui prins în perete de el.

-Cum a fost întâlnirea cu De Wolfe? râse acesta.

Atunci, Drake a început să trimită semnale corpului meu iar pumnii mei s-au încleștat.

-Nu a fost o întâlnire! m-am răstit. Uh, a fost... oribil. Era să ne prindă! Ne-ar fi spus la Kent imediat! am început să mă plâng.

-Cum adică "era să ne prindă"? se încruntă Klyde.

M-am ridicat și m-am așezat lângă el.

-Mi-a dat un documentar legat de criminalii în serie. Mi-am pus foile în portofoliu, numai că acolo erau și articolele din Kent. Foile au început să zboare și poza cu locul crimei a ieșit în evidență. Atunci m-am panicat și am plecat.

Klyde părea extrem de bulversat.

-Emma, tu ești conștientă în ce ne-ai băgat? se răsti acesta. Eu nu am încredere în omul ăsta, de când a venit în oraş se ține după tine!

-Sunt singura persoană pe care o cunoaște! i-am luat involuntar apărarea.

"Şi singura care deține doi gardieni..." completă Drake.

"Scopul tău e să ajungi în Kent, Emma. Iar dacă tu consideri că Lucas e un pas mai aproape de Kent atunci poți comunica cu el. Dar renunță la orice care ne implică pe noi. Nu ştim dacă putem avea încredere în el." mă avertiză Ludo.

Era ceva din mine care sporea o dorință arzătoare de a păstra legătura cu Lucas Wolfe, ceva care dorea să păstreze acea conexiune energetică dintre mine și el. Era fascinant modul în care sclipirea din ochii lui și grația și precizia transmisă în fiecare mișcare îi dă un aer elegant și misterios, precum o noapte înstelată într-o lagună liniștită.

Era un mister viu.

Ceva din mine dorea să-l dezlege.

Duceam o luptă în interiorul meu între ceea ce simțeam și în ceea ce mintea îmi cerea să simt. Îmi făcea simțurile să înnebunească dar într-un mod chinuitor, infernal.