Dezechilibru [In Curs De Editare]

Capitolul 30

V.

"Lucas, trezeste-te... Lucas!"

Imediat dupa spusele lui Blaze, deschid ochii. Eram într-o încăpere complet albă, pe un pat privind în sus. Sunetul unui bipăit constant îşi făcea prezenţa, lăsând o atmosferă extrem de ciudată in jur. Mi-am întors puţin capul spre dreapta, observând ca Jasmine statea lângă mine.

-Klyde, uite, Lucas s-a trezit! spuse Jasmine imediat după ce a observat că ma uitam la ea. Lucas, ce bine ca te-ai trezit, spuse aceasta luându-mă în braţe.

-Lucas... ne-am facut griji... spuse Klyde oarecum supărat. În fine, e bine că te-ai trezit, mă duc să anunţ doctorul, continuă acesta.

Uitându-mă mai atent, observ în stânga patului meu o măsuţa cu uncardiometru pe ea. Eram extrem de confuz. Ştiam că sunt la un spital, dar nu ştiam excat de ce.

-Ce s-a întâmplat? am întrebat rupând tăcerea din cameră.

-Păi, imediat după ceea ce s-a întâmplat la restaurant...

-Domnule Lucas, ne bucuram că v-aţi trezit, spuse doctorul întrerupând-o pe Jasmine. Din nefericire, aţi suferit un minor preinfarct, dar se pare ca pulsul dumneavoastra a ajuns la un stadiu normal de acum 3 ore.

-Deci sa înţelegem ca e bine? a întrebat Klyde luminându-se la faţă.

-Desigur, acum te putem "deconecta" de la cardiometru, raspunse doctorul în timp ce oprea cardiometrul. Lucas... vreau să nu te panichezi, dar când o să ieşi din spital, te vor întâmpina doi poliţişti. Nu îţi face probleme, vor doar o declaraţie pentru ceea ce ai văzut.

-Bine, domnule doctor, am răspuns ridicandu-mă din pat.

-Va mulţumim mult, spuse Jasmine către doctor.

-O seara placuta, răspunse acesta.

Eu cu Jasmine si Klyde ieşim din spital. Partea bună e că nu simţeam niciun fel de durere. Oricum incidentul de la restaurat îmi trecuse prin minte imediat la contactul pielii mele cu aerul rece de afară. În faţa mea era o maşină de poliţie. Portiera se deschise.

-Ne bucurăm că ti-ai revenit, domnule...

-Lucas, Lucas Wolfe, am completat replica poliţistului ce ieşise din maşină.

-Ok, din câte ştiţi, trebuie să mergem la departamentul de poliţie unde trebuie să daţi o declaraţie, aşa că te rog ca tu şi prietenii tăi să urcaţi, continuă acesta.

Eu, Klyde, Jasmine si poliţistul ne-am urcat în maşină, pornind spre departament.

Pe drum, știam totuşi că lipseşte ceva... Simțeam ca lipseşte ceva...

"Jacheta Lucas, jacheta!" urlă Blaze în mintea mea.

-Ok, am ajuns, spuse şoferul. Colegul o să te conducă Lucas.

Imediat după ce am întrat în secţie, am început să-mi caut jacheta cu privirea. Spre norocul meu, era încă în cuier unde am lăsat-o de când am intrat prima dată în secţie.

-Lucas, vino cu mine, restul rămâneţi aici vă rog, a spus poliţistul.

Pe drumul din departament, simțeam că tot lipseşte ceva...

Ceea ce mi se parea ciudat era ca politistul m-a adus la o cameră de interogare, nu un birou. Ajuns în cameră, acolo era o masă şi două scaune.

-Aşează-te pe scaun, spuse o voce feminină ce intrase pe o altă uşă.

"Ai grija Lucas. Cea mai mică greşeală îţi va putea lua libertatea."