Dezechilibru [In Curs De Editare]

Capitolul 24

**************

Vântul bătea cu putere, în timp ce ferestrele vechi ale casei încercau să opună rezistență. Lângă șemineul aprins, în întuneric, cinci tineri sub influența alcoolului se amuzau pe seama unei tăblițe Ouija. Camera răsuna de râsete în ciuda faptului că atmosfera era una sinistră. În cameră erau prezenți 3 băieți și un cuplu care nu se puteau abține din sărutat.

-Suntem singuri? întrebă cel care ținea un pahar transparent, mişcându-l pe tăbliță.

Au așteptat o secundă, două, trei cu sufletul la gură.Nimic.

-Chestia asta e o porcărie! se enervă unul dintre ei, ridicându-şi degetele de pe tăbliță.

Ceilalți îl urmară pe celălalt, dezamăgit.În secunda următoare, paharul de pe masă se mișcă brusc. Toți au rămas încremeniți pentru câteva clipe.

-Cum te cheamă?îndrăzni unul dintre ei să întrebe punându-şi mâinile pe pahar.

Din nou, nu se întâmplă nimic. Ceilalți patru rămăseseră încremeniți de frică. Cel mai curajos dintre ei îi mai adresă din nou întrebarea.Şi din nou.

-Ok... Nu vrei să ne spui cum te cheamă.Iți pun altă întrebare. Ești...

Zgomotul ascuțit al cioburilor îi tăie răsuflarea tânărului, ridicându-se de la masă cu mâinile însângerate. Paharul se sparse chiar în mâinile lui.

-Frate.. Ce naiba ai făcut?spuse unul dintre cei rămași în spate.

-Aduceți ceva bandaje!strigă îngrozit cel rănit.

Tânărul nu reuși să se ridice căci fereastra se deschise, lăsând să intre în încăpere un vânt puternic. Cei cinci săriră ca arși încercând să închidă fereastra. Țipau și râdeau în același timp, consecință a beției.

Focul din șemineu se stinse pentru o clipă, vântul încetă să mai bată, dar groaza din sufletul celor cinci se amplifică.

-Bună seara!

Focul din șemineu se aprinse la loc iar ferestrele se trântiră cu putere de perete. Urletele celor cinci tineri răsunară în toată casa, în timp ce pe fotoliul din spatele lor era așezată o siluetă într-un pardesiu negru și un joben.

-Urăsc zgomotul, de ce să nu profităm de liniştea dulce a nopții? spuse el sorbind dintr-un pahar de vin.

Pe degetul mic, se sprijinea un fluture negru, mult mai mare decât unul obișnuit. Poncnind din degete cei patru erau incapabili să mai vorbească, în timp ce pe tânărul care continuase jocul îl lăsase capabil să vorbească pentru a putea păstra un dialog.

-Scuzați-mă că m-am servit singur, spuse el trecându-şi uşor limba peste buzele sale umede.

Lăsând vinul pe masă, își găsi de lucru cu un pachet de cărți aflat în buzunarul pardesiului său.

-Ştii, ești un tânăr foarte curajos, spuse bărbatul.

-Mulțumesc... murmură tânărul.

-Ai putea ajunge departe la vârsta asta, spuse bărbatul în pardesiu, apropiindu-se de tânăr...I-ai putea manipula pe toți, îi șopti la ureche.

Bărbatul in pardesiu nu părea nici mai tânăr, nici mai bătrân ca cel de pe scaun. Era extrem de înalt și slab. Degetele lungi îi presau umerii tânărului care era paralizat pe scaun.

-Nu ar fi frumos să conduci lumea? Să îi poți manipula pe toți din jurul tău? Să te răzbuni pe cei ce te-au rănit? Să poți controla forța necunoscută a întunericului?

Tânărul speriat îl aproba pe bărbat doar ca să se asigure că necunoscutul nu îi va face nimic. Era sigur că avea să moară acolo, în ciuda încercărilor pe care şi le pusese în mine dar pe care le va eșua.

-Nu ar fi frumos să trăiești fără teamă?

Tânărul făcu ochii mari. Îşi dorea nespus ideea de libertate dar o asemenea ofertă din partea bărbatului părea mult prea costisitoare întrebându-se ce avea să îi ceară la schimb.

-Nu e așa că e prea frumos să fie adevărat? Putere absolută? Iar prețul este unul neînsemnat, se amuză el. Doar îmi vei face câteva mici servicii apoi vei fi liber să manipulezi pe oricine. Vei fi dublura mea.

Bărbatul îi întinse mâna tânărului care ezită să accepte propunerea.

-Ai mult mai multe de câștigat decât îți poți imagina. Dacă refuzi evident că n-am să vă las în viață după ce m-ați văzut, râse macabru.

Tânărul, depăşind ce mult nivelul maxim de anxietate, îi strânse mâna bărbatului făcând o înțelegere care nu mai putea fi ruptă.

Cei patru tineri se transformară în fluturi în urma înțelegerii, care se așezară pe umerii tânărului.

-Ce le-ai făcut prietenilor mei? se răsti tânărul.

-Nu îți face probleme, sunt ai tăi. I-am transformat în demoni pe care îi poți folosi după bunul plac.

Un al cincilea fluture se așeză pe umărul tânărului care era mai diferit față de ceilalți.

-Acesta este Castiel. Este preferatul meu. Te va ajuta în noua ta misiune.

-Misiune?

-Urmărește-o pe Emma Forest. Şi prietenii ei bineînțeles. Castiel te va conduce la ea. Nu încerca să o controlezi pe ea sau pe ei. Ea este... diferită.

********************