Dezechilibru [In Curs De Editare]

Capitolul 9

Razele soarelui năvălesc în valuri pe fața mea, făcându-mă să mă strâmb din nas. Nu sunt încă pregătită să dau ochii cu realitatea, nu când realitatea este așa... înfricoșătoare, tristă. Frânturi de aminiri îmi năvălesc în minte, provocându-mi dureri de cap îngrozitoare.

"Era momentul să te trezești." apăru imediat Ludo.

Era sâmbătă iar ceasul nu trecuse de ora șapte și jumătate. Mă simțeam obosită și secată de putere.

-E sâmbătă. De ce m-ați trezit la ora asta? i-am întrebat, permițându-mi să vorbesc cu ei în exterior.

În mod neobișnuit fereastra era deschisă, permițând vântului să împingă draperiile și să permită soarelui să intre. Mai mult de atât, simțeam un gust puternic de scorțișoară și cuișoare care era prezent peste tot în cameră.

Mi-am adus aminte automat de seara trecută în care m-am întâlnit cu de Wolfe și gardianul său.

Mi-am transformat aceste amintiri într-o viziune.

Eram în mintea lui de Wolfe împreună cu gardianul său. Am încercat să păstrez distanța cu el. În schimb, Lucas își arătă potențialul în arta mânuirii focului în fața lui Drake, care nu se arătă impresionat. În schimb, Ludo încerca să își îmbine talentele cu ale lui Lucas dar acesta refuză, chiar dacă se părea că le mânuiește foarte bine.

În schimb, între mine și Blaze totul era un coșmar. Stateam sprijinită de barieră, ghemuită observând cum țurțurii de gheață se îngroașă și devin mai lungi și mai ascuțiți.

Așteptam să se năpustească asupra mea. Așteptam să mă distrugă, căci fără gardienii mei eram egală cu 0.  Am încercat să-mi închid puterea în mine, cu scopul de a împiedica crearea unui dezastru în sufletul lui Lucas. Deşi nu eram capabilă de nimic din ceea ce putea face Lucas, îmi era teamă, după ce pofta de energie își făcu simțită prezența pentru prima dată. Alte dezastre din partea mea acum nu ar fi fost ceva neașteptat.

Am încercat să par puternică și să-mi maschez frica:Dar el mă simțea. Simțea că sunt îngrozită și aștepta să reacționez. Îl priveam fix în ochii mici, ca două mărgele strălucitoare care se fixaseră asupra mea.

"Ai fi capabilă de niște dezastre destul de interesante dacă ți-ai trezi talentele." spuse.

"Blaze avea dreptate." mă întrerupse Drake. "Ai putea face niște dezastre destul de drăguțe în sufletul lui Lucas."

Acest lucru nu mă încurajă.

Întorcăndu-mă din nou la viziunea mea, Lucas încercă să mă încurajeze și să-mi explice că în realitate sunt specială și că ar trebui să fiu entuziasmată de talentele pe care le am.

Straturile de gheață se intensificară în mintea lui Lucas oferind un aspect înfiorător. Eram ghemuită într-un colț, în speranța de a mă proteja cumva. Lucas, în spatele barierei încercă să mă încurajeze el fiind singura mea alinare a iadului pe care îl percepeam acolo. Blaze era întradevăr periculos; dacă eu eram mai periculoasă?

Lucas mă anunță că trebuie sa părăsim conversația cu cei trei gardieni din cauza faptului că auzise cum vine cineva, ajutându-mă să trec peste șocul pe care îl avusesem cu puțin timp în urmă. Asta era imposibil. Eu nu aveam acele puteri; înnebuneam.

Se oferi să mă conducă până acasă ca să fie convins că voi ajunge în siguranță. Și el se simțea incomod, probabil din cauza faptului că Drake l-ar fi putut răni; mai degrabă eu l-aș putea răni. Nici Blaze nu fusese prea blând iar acest lucru se resimțise acum, eu şi Lucas devenind mai distanți unul cu altul. Tot drumul a fost tăcut, lucru care se îmbina perfect cu atmosfera de afară, întunecată şi plină de mister, pentru a creea un scenariu sumbru şi destul de înfricosator.