Dezechilibru [In Curs De Editare]

Capitolul 28

IV.

Eram deja ajuns la camera din caminul din Kent. Toţi trei eram trişti din cauza plecarii Emmei. Klyde era alaturi de Jasmine mai tot timpul si pareau ca se înţeleg foarte bine, eu... eram singur.

Nu era chiar aşa de târziu, era cam ora 19:00. Aveam multe lectii de recuperat iar maine ma aşteptau 2 extemporale si o proba practică, aşa că mă pun la birou să învăţ. În acest mod, poate reuşeam să uit de ziua de azi.

Deodată, aud sunetul clanţei.

-Unde mergeţi? am întrebat imediat după ce i-am vazut pe Klyde şi Jasmine în dreptul uşii.

-Iesim puţin în oraş, după o asemenea zi merităm şi noi putină relaxare, îmi raspunse Klyde.

-Vrei să vii şi tu? continuă imediat Jasmine.

-Nu, eu am de învăţat, bursa mea e în pericol, am răspuns rece. Distracţie plăcută.

-Mulţumim, răspunse Klyde.

Timpul trecea, iar eu băteam pasul pe loc. Simteam că nu mă puteam concentra şi că nu reţin nimic. Mă gândeam într-una la ceea ce s-a întâmplat azi şi la cazul incendiului de la bal. La fel ca şi mine, cazul era în impas. Nici măcar o pistă, nicio dovadă, nimic.

Încă regretam cumplit că nu am oprit-o pe Emma din a îl ajuta pe Faust. Puteam să îl ajut eu în loc să se sacrifice Emma.

"Cât timp eşti condus mai mult de răzbunare şi ură, nici nu mă aşteptam la altceva" interveni Blaze.

Am ales să tac.

"Ce s-a întâmplat, nu o să încerci să mă contrazici?" continuă Blaze.

Am continuat să tac.

"Eşti la fel de rece şi de egoist ca mine, îmi place asta. De ce să rişti tu şi să nu laşi pe altcineva?" continuă din nou Blaze.

-Si ce dracu voiai să fac? Să-mi risc viaţa pentru unul care mi-a făcut rău, pentru un trădător? am urlat în mintea mea făcând un cerc de foc în jurul lui Blaze.

"Ce viaţă să rişti? Ai elementul foc. Focul este cel mai imun element la venin. În schimba, gheaţa nu este in totalitate imună, dar amelioreaza efectul veninului iar aerul si pământul sunt cele mai grav afectate. Credeam că ştii asta." se apară Blaze.

-Nu aveam de unde să stiu!

Conversaţia a fost întreruptă brusc de suntetul uşii. Erau Klyde si Jasmine. Cei doi se tineau strans de mână şi păreau extrem de relaxaţi.

-Ceva veşti noi? am întrebat.

-Eh, nimic nou, raspunse Klyde uitându-se la Jasmine.

-V-aţi distrat din câte pare, am răspuns pe un ton neutru.

-Evident, răspunse Jasmine întorcând capul imediat după catre Klyde.

Cei doi aveau un contact vizual foarte lung. Zâmbeau unul la altul în continuu iar ochii le sclipireau.

"Ce amuzant, ţara arde dar ei doi nu au nicio treabă." comenta Blaze.

-E cam târziu, spuse Klyde uitandu-se la telefonul său. Eu zic ca ar fi bine sa ne culcăm.

Intradevar, era trecut mult de miezul nopţii. Aşa ca toţi ne-am dus fiecare un paturile noastre.

Pe tot parcursul nopţii eram agitat, nu îmi puteam lua gândul de la Emma nici mort. Simțeam că mă sufocam, asa ca am ieşit pe balcon. Era o noapte extrem de rece. Vântul bătea iar crengile copacilor se îndoiau, lăsând frunzele să cadă. De pe balcon, se mai puteau observa si luminile oraşului, luna plină şi norii, care completau foarte bine peisajul nopţii.