Dezechilibru [In Curs De Editare]

Capitolul 6

Luna martie trecu destul de repede şi, cum examenele se apropiau și profesorii erau foarte exigenți, lucru care ne încetinea în rezolvarea cazului "The Four", așa cum Lucas adora să-i spună, avansam încet dar sigur.

Eram convinsă că Lucas chiar deține un gardian, elementul gheață, opus elementului său, precum eu și Drake. Numai că între cei doi, energia transmisă era echivalentă cu ura, spre deosebire de mine și Lucas care varia şi care era un mister total.

Eu și Lucas eram destul de distanți și niciunul dintre noi nu avea încă curajul să pomenească de "talentele noastre speciale" chiar dacă știam amândoi despre asta.

Era un subiect care părea că nu va fi deschis niciodată.

Sentimentele mele față de el? Un haos total. Era ceva care se lupta în mine iar energia lui Lucas transmisă mie făcea să remedieze acest infern creat. L-am acceptat în viața mea, pentru că nu am avut de ales.

Ce părere aveau Ludo și Drake despre asta?

Ludo acceptase precaut de la bun început, conștient de efectele energiei lui Lucas asupra mea şi aparent de nevoia vitală a acestuia în viața mea.

Dar până când?

Drake în schimb, era afectat ca mine, dar în context diferit. Ludo explicase că cei doi ar trebui să comunice, dar ce ar putea face un înger în lupta dintre doi demoni?

În concluzie, viața mea se schimbase. Iar eu mă transformasem într-un haos și mai mare.

Iar acum era doar începutul zilei.

Intram ca de obicei pe poarta școlii, limita care separa energia lui Lucas de mine. Atunci, toate senzațiile de furnicături apărură iar.

Ar fi trebuit să mă obișnuiesc cu asta, dar senzațiile erau mult prea intense și derutante precum un sărut.

"Crezi tu?" comentă Drake.

Am oftat și am coborât la subsol, când am fost tot pe deplin sigură că nu mă vede nimeni.

Am descuiat uşa şi am intrat, după care am încuiat-o imediat. După incidentul cu de Wolfe, nu ne-am mai permis să lăsăm ușa descuiată.

-Salut! se auzi o voce cunoscută.

Era în spatele meu.

Mă asigurasem că nu era nimeni în încăpere. Cum ajunsese de Wolfe aici?

De Wolfe mereu a avut "abilități" speciale în arta furişatului. Se putea mişca în voie silențios, precum o felină înainte să-şi prindă prada.

Iar teama mea era ca prada să nu fiu eu.

Se afla sprijinit de uşă schițând un zâmbet iar ochii săi scânteietori parcă străluceau în întunericul încăperii.

-Bună Forest, spuse el apucându-mi caietul din mână și deschizând-o la pagina marcată.

Acesta rămase tăcut vreme de câteva clipe, în timp ce mergea prin cameră, stingând lampa, lăsând loc doar focului aprins de o lumânare.

În mână lui, focul se stârni mai tare, emanând o energie similară celei din viziunea mea.

-"Face lumea sa se rotească în jurul meu, chiar dacă nu face niciun sunet, chiar si când nu e lângă mine, el e focul sufletului meu înghețat."

Spusele lui păreau pline de dorință și aproape triste. Numai că... nu erau cuvintele sale.

Cum cineva putea transmite atâta emoție într-un mesaj nescris de el?