Dezechilibru [In Curs De Editare]

Capitolul 19

Am deschis ușa de la intrare lăsându-l pe Faust să "admire" încăperea.Mi-am așezat bluza de trening pe cuier, oferindu-mă să o agăț și pe a lui, care se arătă încântat de politețea mea.

Faust se rezemă de un scaun, făcându-se comod.În acest timp, eu pregăteam clasica cafea pe care nu apucasem să o beau.

-Dorești cafea?l-am întrebat.

-Da, te rog.

Își trecu mâna prin păr după care am observat că ochii îi săriră la dosarul meu.M-am repezit să i-l iau cât de subtil am putut.

-Îmi pare rău că mi-am lăsat dosarul împrăștiat pe aici.Am să-l duc imediat în camera mea.

Am descuiat camera și am băgat dosarul sub pat, ca să ma asigur că Faust nu va atinge dosarul cu investigațiile legate de The Four.

Întorcăndu-mă înapoi în camera de zi, care servea și pe post de bucătărie, am turnat cafeaua în două cești, lăsând o parte și pentru Lucas și Klyde.

Am pus ceștile pe o tavă și le-am așezat în fața lui Faust.Eu mi-am luat cana și m-am așezat pe canapea. Faust îmi adresă un zâmbet.

-E într-adevăr bună, Emma Forest. E aromată. Nici prea dulce, nici amară.

-Mulțumesc, am murmurat.

În încapere se lăsă o liniște aparte. Faust era îngândurat, privind într-un punt fix, cu cana de cafea în mână.Singurul lucru care acoperea liniștea era ticăitul constant al ceasului de pe perete.

-Ce gând te macină, domnule..?

M-am blocat, căci nu îi știam numele de familie.

-Mă cheamă Faust Schmidt.

Numele lui avea influențe germane iar asta mă făcea să mă întreb dacă este german, deși nu avea deloc acel accent.

-Nu eu, ci tatăl meu adoptiv este german.

"Deci este adoptat.." se miră Ludo.

Conversația noastră fu întreruptă de zgomotul produs de clanță la deschiderea ușii.Primul care intră era Lucas, urmat de Klyde și Jasmine.

Lucas nu părea deloc entuziasmat la vederea lui Faust.

-Oh, deci ai venit, am spus simțind cum îmi piere glasul.

-Da, am fost plecați și ne-am întors după tine să te luăm de la spital, dar ne-a anunțat asistenta că tu erai plecată deja, spuse el cu o urmă de ură în voce.

-Îmi pare rău că nu v-am anunțat, mi-am coborât semnificativ tonul.

Faust se ridică brusc aruncând o privire întunecată.

-Nu este vina ei, spuse totuși cu o seninătate în glas, eu m-am oferit să o conduc.Mai mult de atât, telefonul ei nu l-a pierdut pe timpul incendiului?protestă.

Lucas se încruntă, băgând mâna la buzunarul interior al jachetei lucru care mă alarmă.Din fericire, simpla atingere a cuțitului părea să-l calmeze, făcându-l să își regleze nivelul de energie din corp.

-Da, Faust.Ai dreptate.Legat de telefonul tău Emma, am vești proaste.

Acesta îmi înmână telefonul, plin de zgârieturi și crăpături.Am apăsat pe butonul de deblocare, iar ecranul, în mod uimitor, se aprinse. În ciuda acestui fapt, nu îl puteam folosi, iar ecranul se blocase complet, căci încă arăta ora 00:04, momentul când se auzise explozia si WildRose mă trânti la podea ca să mă apere.