Dezechilibru [In Curs De Editare]

Capitolul 20

III.

Simţeam atingerea mâinilor ei reci pe umerii mei ce urcau pe gât până lovesc uşor urechile. Eram condus de pasiunea propiului meu foc, lucru care mă făcea să o ţin în braţe până la infinit. Era totul prea perfect. Eu şi cu ea formam perfecţiunea şi echilibrul în deplina lor formă. Formam un întreg ce depindea unul de altul.

Nu ştiu ce se întâmpla cu mine, dar ştiam că deja căzusem în plasa ei, pana când... deodată, simt o răcoare ce-mi coplesea buzele şi gâtul. Emma mă împinge cu toată forţa ei.

-Destul, ajunge! se rasti Emma la mine cu un ton ce-mi îngheţa sângele în vene.

-Ce s-a întâmplat, Emma? am întrebat extrem de confuz de situaţie.

-Cum ce s-a întâmplat? totul face parte din jocul tău! se răsti Emma din nou.

-Ce joc? am întrebat şi mai nedumerit.

-Aşa deci, faci pe neştiutorul, nu? Crezi că dacă beau puţin ai tu ocazia să faci ce vrei cu mine? spuse Emma aruncând fiecare cuvânt ca pe o săgeata de gheaţă.

"Uau, se pare ca Lucas a învaţat să acţioneze din instinct, fără să mai gândească că să ştiu şi eu ce planuri ascunse are." comenta Blaze răguşit.

-Nu mi-am propus să...

-Ba da! îmi tăiase replica imediat. Măcar puteai să-mi spui direct ce vrei şi...

-Tu nu vezi că te-ai îmbătat? I-am tăiat la rândul meu replica ascuţită. De parcă nu mă cunoşti de atâta vreme încât să ştii ceva despre mine, am spus simţind cum focul arde foarte puternic.

-Nu, nu m-am îmbătat... sunt trează, nu vezi?

-Nu, nu văd, şi dacă ai de gând să ne certăm, eu plec până când o să te trezeşti, am spus eu pe un ton calm, îndreptându-mă spre uşă.

-Mda, ok, îmi răspunde ea pe un ton mai rece ca niciodată.

La auzirea răspunsului, nici nu am ezitat şi am ieşit din cameră, lasand-o pe Emma singură. Ies in faţa facultăţii şi mă duc până în parc că să stau pe o bancă. Era în jur de ora 11:30 seara şi frig, foarte frig.

"Ia te uită, ţi-ai pierdut prada domnule de Wolfe." spuse Blaze cu un nic râs ironic la sfârşit.

-Ce mai vrei şi tu? am întrebat înfuriat de comentariile lui Blaze.

"Nimic, doar că uneori mă amuză deciziile tale." mi-a răspuns Blaze râzând mai tare.

-Nu înţeleg, treci la subiect odată.

"Ok, îmi place partea ta întunecată a focului tău. Ştii, ai preferat să o laşi singură în loc să îi explici că nu e aşa. Acum cel mai probabil, e supărată pe tine nu neapărat pentru că voiai să te joci, ci mai mult pentru că ai lăsat-o singură." Îmi explică Blaze.

-Păi ce naiba voiai să fac? nu ai văzut că nu se putea discuta cu ea? am răspuns iritat.

"Cine a zis că nu ai făcut bine, de ce să suferi tu ci nu alţii. Îmi place modul tau de gandire Lucas, se pare că nu suntem chiar opuşi total." spuse Blaze.

Ceva mă făcea să mă simt prost. Ştiam că am părţile mele putin mai întunecate, dar nu că sunt răul în persoană.

"Ba da Lucas, eşti, focul e făcut pentru a distruge." comentă Blaze

-Blaze, mai bine taci, i-am spus.

"De ce să tac dacă am dreptate? Părinţii tăi au murit pentru că The Four te voia pe tine, părinţii tai au murit pentru ca tu esti un dezastru." a continuat Blaze