Uneori iubirea iti da de lucru si ti e greu sa o gasesti pe cea adevarata. Insa nici atunci cand o gasesti nu e usor. Oricat de greu ar fii, atata timp cat esti sigur de sentimentele tale , stii ce trebuie sa faci.
--- 4 zile mai tarziu---
Am incercat sa uit de ceea ce s a intamplat intre mine si Erick acum cateva zile insa pur si simplu nu pot. Nu mi am imaginat niciodatq cat de greu va fii sa i obtin iubirea.. Am ales sa stau la distanta cateva zile pentru a l face sa creada ca am renuntat. Insa iubirea pe care i o port nu ma lasa sa renunt. Voi lupta pentru dragostea lui indiferent de ce voi face.
- Rebeca scumpo nu poti sta aici afara in frig. Mai bine intra in casa. spune mama lui.
- Sunt bine si atata timp cat el nu mi va oferi o sansa , eu nu plec de aici. spun hotarata.
Mama sa ofteaza si se intoarce in casa.
M am facut comoda in balansoar privind spre cer.
"Se pare ca vremea va fii destul de urata noaptea asta..."imi spun in gand.
Peste doar trei ore furtuna a inceput dar eu nu m am miscat din loc. Nu mi pasa. Daca el crede ca o furtuna ma va alunga de aici, se inseala. Chiar daca voi raci eu nu voi pleca de aici. Il iubesc si sunt sigura de aceste sentimente si as face orice sa l am din nou langa mine.
Erick POV
E ora 4 dimineata si eu nu pot dormi. Ma enerveaza faptul ca ea crede ca daca mi spune ca ma place voi pica in plasa ei si o voi ierta.
Am privit pe geam vazand ca afara e o furtuna adevarata. Huh asta sigur a facut o sa plece acasa.
M am aplecat usor pe geam incercand sa vad daca mai e acolo si mare mi a fost surprinderea cand am vazut o ghemuita in balansoar dormind.
Am oftat adanc coborand usor scarile. Am deschis usa de la intrare si m am apropiat usor de ea. Dormea chiar bine. Am luat o usor in brate si am dus o in casa pe canapea punand si o patura deasupra ei. M am ridicat de langa ea plecand inapoi in camera si bagandu ma in pat. Nici nu stiu de ce am ajutat o... Trebuia sa o las acolo. Ea a ales sa faca asta.
----- Dimineata----
Katy POV
M am trezit din cauza luminii ce nu voia sa ma lase sa dorn. Am deschis ochii privind in jur confuza. "Cum am ajuns in casa? Stiu sigur ca am ramas afara.."
Am decis sa las asta la o parte si m am ridicat usor pornind incet spre bucatarie unde am gasit o pe mama lui Erick.
- Buna dimineata doamna!spun politicoasa.
- Scumpo spune mi Clara direct. spune ea chicotind.
- Neata mama!saluta Erick intrand.
- Neata scumpule. Masa e gata asezati va. spune mama acestuia.
- Eu nu voi ramane. Multumesc. spun eu iesind din casa.
M am asezat inapoi pe balansoar privind in gol.
Am auzit usa deschizandu se si apoi inchizanndu se la loc. Am intors repede privirea crezand ca este el insa nu era decat mama lui.
- Scumpo esti bine?intreaba ea.
- Da,.raspund eu trista.
- Scumpo nu ma pacalesti. Stiu ca tu si Erick aveti ceva probleme dar il stii. E dificil. Trebuie sa ai rabdare cu el.spune ea grijuliu.
- Stiu...oftez eu.
N a mai zis nimic si s a intors in casa. M am intins in balansoar gandindu ma la toate momentele sj toate amintirile alaturi de el. Nu vreau sa l pierd...
- Cand ai de gand sa pleci?il aud si tresar.
- De ce esti asa?intreb trista.
- Asa cum?intreaba el.
- Asa rau...
- E din vina ta Rebeca!spune el. Pleaca!
- Okay...spun invinsa.
M am ridicat usor din balansoar si am pornit incet spre iesire.
- Imi pare rau ca am plecat si ca n am realizat atunci ca te iubesc,..spun privindu l cu lacrimi in ochi apoi plec.
