" Hei ti-e foame?" intreaba Louis.
" Nu prea am pofta de mancare" ii raspun eu.
" Mda stii intrebarea aia era doar asa sa fiu politicos eu de fapt am venit sa te iau la masa pentru ca nu ai mancat nimic toata ziua!" spune el serios.
" Dar vorbesc serios nu mi-e foame." ii spun eu cu o fata de catelus dar se pare ca nu prea a mers.
" Ok cum vrei dar vei vedea ca in urmatoarele 10 minute vei veni cu mine jos." Dupa ce a zis asta a venit la mine si a inceput sa ma gadile pana am cedat si am mers cu el.
Dupa ce am mancat m-am intors in camera mea baietii au venit si mi-au spus ca de luna care vine ma voi intoarce la scoala si imi voi relua studiile.
" NU! Asta nu se va intampla! Urasc locul ala si toata lumea de acolo ma uraste pe mine! Nu ma voi intoarce si punct!" Tip eu din toate puterile.
" Nu ma intereseaza ce vrei tu,tot ce stiu este ca te vei intoarce acolo si gata!" tipa si Louis inapoi.
" Nu! Am spus si mai-nainte urasc locul ala si la fel si oamenii din el! Nu-mi pasa de ordinele tale si acum imi dovedesti ca m-am inselat nu trebuia sa vin aici ! Esti la fel ca toti ceilalti!" tip eu si ii dau afara inchizand usa camerei.
" Iar tu nu esti decat un copil rasfatat si obraznic!" tipa Louis din spatele usii.
Cand am auzit acele cuvinte mi-au dat lacrimile si incet am adormit plangand pana cand...
" Idiotilor ce faceti?!" ii intreb eu pe cei 5 care stateau si se uitau la mine dupa ce au aruncat cu apa pe mine. "De ce ati facut asta?!"
" Scuze ca nu stiam ce sa facem dar te-am auzit tipand si cand am venit te-am vazut foindu-te in pat si tipand in somn. Am incercat sa te trezim dar nu am putut asa ca am facut ce am crezut ca te va trezi."spune Louis inca nervos dar cu o fata ingrijorata.
" Esti bine? Probabil ca.." spune Liam dar este intrerupt de mine.
" Da sunt bine ! Nu a fost decat un cosmar idiot. Nu e ca si cum ar fii prima data cand mi se intampla asta. " ii raspund eu la intrebare.
I-am dat din nou afara si restul noptii am dormit mai bine si nu am mai avut cosmaruri. Intr-un fel nu sunt cosmaruri sunt doar cele mai groanice amintiri cu fostele mele familii adoptive. Mereu ma bateau se certau cu mine din orice si cateodata ma lasau inchisa in camera mea cate o saptamana fara mancare fara nimic. Dar oricat as incerca sa uit lucrurile astea nu voi reusi niciodata mai ales pe cel mai rele pe care nu le voi spune niciodata.
