Rebeca POV
Stateam intinsa pe iarba privind spre cer si gandindu ma la ce se intampla.
- Hey pitic! Cum te simti?o aud pe Jess langa mine.
- Oricum dar nu bine...oftez eu. Nu ma poate parasi asa. Nu poate pleca!
- Scumpo il cunosti de atatia ani si stii ca el mereu si a dorit sa faca asta. E o sansa unica pentru el. Va fii greu pentru amandoi dar va veti descurca cu o relatie la distanta. Nu l lasa sa rateze o asa sansa. Se va intoarce!spune ea bland.
- Cred ca ai dreptate...spun usor.
- Atunci fugi si vorbeste cu el!spune ea zambind.
Am imbratisat o pe Jess plecand mai apoi in camera mea unde l am gasit pe Erick stand ganditor pe marginea patului.
- Erick imi pare rau! Nu mi am dat seama cat inseamna asta pentru tine!spun asezandu ma langa el.
- E ok. Nu voi pleca...spune el nu prea vesel.
- Ba o vei face. E sansa ta. Profita de ea!spun zambind usor.
- Si relatia ?
- Vom avea o relatie la distanta!oftez eu.
- Esti sigura de asta?
- Cea mai sigur!spun si l imbratisez strans.
------
- Erick haide sau vei intarzia!strig la el.
E timpul sa plece.... Nu mi place asta. Nu l pot lasa sa plece dar trebuie.. Oricat de tare m ar durea .. Jess are dreptate. E sansa lui si de cand era mic spunea ca si ar dori sa ajute animalele pe cale d disparitie. Nu pot sta in calea visului sau.
Dupa 20 de minute de mers cu masina am ajuns la locul stabilit. Toti il asteptau acolo inclusiv acel Mike.
- Deci... Ne luam ramas bun pentru 6 luni ha?spun eu zambind usor.
- Mdap... Asa se pare...spune el la fel de "fericit".
- Sa ai mare grija de tine si sa ma suni in fiecare zi la orice ora!spun eu abtinandu mi lacrimile.
- Promit ca ma intorc cat mai repede. Te iubesc mult pitico!spune el luandu mi fata in mainile sale.
- Si eu te iubesc Erick!spun privindu l.
Si a lipit buzele de ale mele formand un sarut plin de iubire si tristete. Deja mi e dor de el...
Am privit in urma lui cum se indeparteaza usor usor pana cand a disparut. A.. A plecat... El chiar a plecat... Ce fac 6 luni fara el? Nu pot sa cred ca l am lasat sa plece...
