Rebeca POV
Stateam in liniste eu avand capul pe pieptul lui iar el jucandu se cu parul meu. M a luat prin surprindere atunci in baie dar odata ajunsi in camera..in pat..nu i am putut rezista. A fost o nebunie dar atat de placut. Niciunul nu spunea nimic insa am hotarat sa sparg eu aceasta tacere.
- Cand trebuie sa pleci?intreb usor.
- La maine fara poimaine si jumatate!raspunde el.
- Vorbesc serios Erick. Cand trebuie sa pleci ?
- Nu mai plec!zambeste el.
- Nu? Dar e ce ti doresti!spun confuza.
- Asa am crezut. Intr adevar imi place dar ceva lipseste... Nu pot sta atat de departe de tine. Nu pot lasa sa te pierd. Fara tine nu sunt complet!spune el sincer.
- Imi pare rau pentru ce am spus azi...ii spun eu zambind trist.
El doar a zambit usor fiind in urmatoarea secunda din nou peste mine intre corpurile noastre fiind patura. Sj a lasat usor capul intr o parte privindu ma zambinf si muscandu si buza inferioara. Ahh ador cand face asta!
- Nimeni si nimic n o sa ma desparta de tine! Te iubesc si vreau sa mi petrec restul vietii alaturi de tine!zambeste el lipindu si fruntea de a mea.
Mi am dus mainile in parul lui tragandu l mai aproape si sarutandu l. Totul era perfect insa nu puteam avea atata noroc nu?
- Daca aveti de gand ss incepeti o a doua runda mai bine o lasati pe altadata!se aude vocea tatei dincolo de usa.
- N o sa inteleg niciodata cum de apari mereu in momente de genul asta...mormai eu.
Erick mi a mai lasat un mic sarut pe buze apoi a fugit sa se imbrace. I am urmat exemplul mergand sa fac un dus rapid apoi luand din dulap o pereche de blugi rosii si un tricou rosu coborand mai apoi la bucatarie. Aici nu erau decat tata care normal ca manca si Tommy cu Jess care vorbeau intre ei cu toate ca nu pareau prea fericiti.
- Neata lume!spun eu zambind.
-Neata scumpo!spune tata in timp ce manca.
- Tata cum poti manca atata nu inteleg!rad eu.
- Sunt inca in crestere! Acum scuza ma trebuie sa plec!spune el iesind rapid din bucatarie.
Am oftat incepand sa strang dezastrul lasat de tata mai apoi luand un loc la masa.
- Ce i cu voi?le atrag eu atentia celor doi.
S au uitat unul la altul apoi au oftat si mi au raspuns.
- Nu pot avea un copil..spune Jess pe un ton stins.
- Iar eu incerc sa i explic ca nu e nimic si ca nu ma supar...ofteaza Tommy.
- Dar puteti adopta un copilas. Sunt atatia copii mici care sunt abandonati. Profitati de ocazia asta si ajutati unul!se aude vocea lui Erick din spatele meu.
Cei doi au zambit ridicandu se si plecand in sufragerie.
Mi am intors privirea spre Erick observand ca e la bustul gol privindu ma zambitor. M am ridicat usor pe varfuri lasandu i un sarut pe obraz.
Sincer inainte nu credeam ca eu si Erick vom fii impreuna sau ca l voi iubi atat de mult. Nu mi am imaginat niciodata ca baiatul perfect era chiar langa mine. Poate ca plecarea mea in diferite tari pentru a sustine concerte m a ajutat sa realizez ce simt defapt pentru el. In momentul asta nu stiu ce m as face daca ar pleca iar si l as pierde. Nimeni nu s ar compara cu el. E perfect asa cum e el!
- N am crezut niciodata ca voi ajunge sa te iubesc atat de mult!zambesc eu privind in jos rusinata.
- Hei!spune el ridicandu mi barbia pentru a l privi. Mereu te am iubit si mereu o voi face si nimeni si nimic nu ne va desparti!spune el zambind.
Am zambit furandu i un sarut apoi intorcandu ma spre frigider.
- Rebeca?intreaba el.
- Dap ?raspund fara sa ma intorc.
- Vrei sa fii broscuta mea mireasa?spune el inconjurandu mi talia in mana avand un inel micut si frumos cu o piatra rozalie pe el.
Am facut ochii mari la auzul acelor cuvinte si la vederea acelui inel frumos. M am intors imediat pentru a l privi el avand un zambet imens intiparit pe fata si o sclipire aparte in ochi. Nu mi venea sa cred ca face asta. E...e uimitor!
- Da vreau sa fiu broscuta ta mireasa draga mea mumie!spun chicotind si avand un zambet larg.
In momentul urmator Erick m a luat in brate invartindu ma in aer apoi lasandu ma jos si sarutandu ma.
- Te iubesc enorm si ma faci cel mai fericit baiat din lume!spune el imbratisandu ma strans.
