--O luna mai tarziu---
Rebeca POV
A trecut cam o luna de cand....de cand mi am pierdut ingerasul... Inca ma simt vinovata de asta chiar daca Erick si restul spun ca nu e asa. Trebuia sa merg la doctor dar am stat asa si ...mi am ucis propriul copil. Ma urasc.. Toti au incercat sa ma scoata din starea asta da n au reusit...
Erick POV
- Nu mai rezist sa o vad asa...spun trist.
- Nici noi scumpule dar vom gasi o cale sa o readucem cu picioarele pe pamant.spune mama cu un zambet incurajator.
- Da dar cum?! Nu ne asculta deloc!spun eu aproape inecandu ma in lacrimi.
- Erick tu o stii mai bin decat noi toti. Nu stii pe cineva pe care ea sa asculte sau...imi spune tatal ei serios.
- Nu stiu...spun stergandu mi lacrimile.
- Gandeste te bine frate!imi spune si Tommy.
- Cred ca ar fii cineva..spun incet.
- Cinee??intreaba toti.
- Rey. Ei mereu s au inteles...spun putin mai calm.
-----
Rebeca POV
- Hei pitico!aud o voce cunoscuta.
- Rey? Ce cauti aici?spun sarindu i imediat in brate.
- Pai se pare ca sunt asa perfect ca am auzit ca nu rezisti fara mine!spune el mandru si chicotesc usor.
- Care i faza Reynold?il intreb eu serioasa.
- Erick m a sunat si mi a povestit ce s a intamplat!spune el luandu si postura de serios.
Am intors privirea refuzand sa i raspund.
- Pitico... Ce e cu tine defapt?intreaba el bland.
- Mi am ucis copilul. Cum ai vrea sa ma simt?! Toti ma urasc pentru asta. I am ranit pe toti mqi ales pe Erick...spun simtind cum lacrimile revin.
- Rebeca nu e asa!spune el autoritar.
- Ba da...
- Asculta ma putin. Nici tu nici nimeni nu putea stii ca se va intampla asta. Nu te uraste nimeni si nu ai ranit pe nimeni. Toti sufera pentru ca te vad in starea asta... N ai idee cat plange Erick. E baiat si pare fatalau dar se vede cat te iubeste. Nimeni nu o vrea pe Rebeca plangacioasa si trista. Toti o vor pe Rebeca nebuna care face numai prostii!spune el stergandu mi lacrimile.
- Cred ca ai dreptate...
- Mereu am si in plus... Erick isi vrea sotia inapoi. Vrea sa si vada sotia fericita.
- Nu m a cerut inca!chicotesc eu.
- Oh mama chiar e fatalau. N ai gasit si tu ceva mai bun?rade el.
O fii cum zici tu dar e al meu si il iubesc!zambesc eu.
- Atunci sterge lacrimile alea si arata ne zambetul ala frumos. Da mi maimuta aia energica inapoi!spune el si radem.
- Mersi Rey!spun imbratisandu l.
----
Dupa cateva minute in care mi am facut rapid un dus si m am imbracat cu o pereche de blugi gri si un tricou alb am iesit cu Rey din camera. Am mers amandoi la parter unde toti erau tristi....
- Alooo ce i cu fetele astea?striga Rey si toti se uita spre noi uimiti.
- Stiu ca suntem frumosi dar nu va mai holbati atat!spun eu chicotind.
In secunda urmatoare toti s au ridicat cu intentia de a ma imbratisa insa nu au prea reusit de Erick care a sarit si m a sarutat.
- Frate ai timp destul sa faci asta in camera. Lasa ne si pe noi!spune Jess si rad.
----
Timp de 3 ore am stat in familie uitandu ne la filme si povestind eu logic cerandu mi scuze. Am urcat in camera mea fiind obosita in urma mea fiind Erick.
-Mi ai lipsit mult!spune el imbratisandu ma de la spate.
- Imi pare rau...spun lasand privirea in jos.
- Sa nu mi mai faci niciodata asta ok ? Te iubesc enorm broscuta mea raioasa!spune el si incep sa rad.
-------
Heii... Naspa stiu.... Scuze de capitol.... N am prea avut idei si m am grabit sa postez.... Imi pare rau...
