Alb Și Speranță

Suflând în candele, suflând destine

          Miezul nopții sună la orologiul închisorii Pignerol. Garda de noapte fu înlocuită, și peste cinci minute totul căzu din nou într-o liniște mormântală.
,,Vom reuși. Domnul e prea măreț și prea bun ca să avem dreptul să avem dubii în privința judecății sale. Curaj!,, murmură Louise, ținându-se aproape de fratele său și traversând coridoarele întunecate, întortocheate și pustii ale bătrânei închisori.
,,Eu însumi l-am dus pe Philippe în celulă, și sunt aproape sigur că voi găsi drumul spre celulă. Răbdare!,,zise Louis, strângând mânerul spadei cu o mână, și târând-o după sine pe Margueritte cu cealaltă.
,,important e ca Philippe să fi rezistat încercării. Oh, înainte, să ne grăbim.,,continuă Dianne ținând pasul cu Rene și înaintând pe dibuite în întunericul subteranului.
,,Speranță, Margot, nimic nu e pierdut încă. Vom reuși. Speranță!,,continua Louis în șoaptă traversând în grabă labirinturile funebre ale închisorii din Pignerol.
După o serie de cotituri, urcușuri și coborâșuri, chevalierii ajunseră în fața unei uși de fier. În bezna subteranului, abia dacă îi puteai desluși contururile. Era o ușă masivă din fier, un nou obstacol în calea prizonierului spre libertate.
,,Aceasta e celula în care el a fost închis.,, murmură Louis.,, Dianne, încearcă să faci ceva pentru a-i forța lacătul.,,

          Margueritte se desprinse din grupul de umbre și se apropie de ușa de fier cu inima bătând să îi iasă din piept. Se aplecă la nivelul zăvorului și, scoțând din păr o agrafă, o introduse în gaura de la cheie, încercând zădarnic să miște din loc încuietoarea.
Brusc, Louise tresări și se întoarse. Abia dacă putea desluși ceva prin bezna de nepătruns, și acest lucru o înfioră și mai tare. I se părea totuși, că cineva stătea lângă ea, în imediata apropiere, îi simțise respirația gâfâită suflându-i în ceafă, îi simțea și acum prezența, dar nu vedea nimic.

          Tresări din nou. În liniștea mormântală a închisorii, în întunericul infernal din jur, la urechile sale ajunsese vocea lui Philippe, dar nu din dosul ușii masive de fier, nu din mijlocul unei movile de lanțuri, nu o voce zguduită de lacrimi, dar nici de resemnare. Această voce, lucru surprinzător, se auzi șoptind la urechea sa, șoptind la câțiva pași de ea, în exact același coridor în care se afla, aplecată deasupra sa ca deasupra unui abis fără fund.
,,M-ai găsit acolo unde sentințele-au îngenuncheat în sânge...,,
Margueritte tresări și se trase înapoi, îndreptându-și privirile spre locul din care se auzise șoapta, dar nici de astă dată nu văzu pe nimeni.  Atunci, pieptul său scăpă un suspin de mirare, o mână delicată căzuse pe umărul său, o mână ușoară și prietenoasă, în același timp, o pereche de buze de fier se lipiră de fruntea sa, iar acea mână coborâ în josul umărului și o îmbrățișă călduros.
Privirile Marguerittei, deja începând încetul cu încetul să se obișnuiască cu întunericul, sesizară figura umană pe care vocea o anunțase și căreia îi dăduse un nume.
,,Philippe,, exclamă Margueritte uluită, îmbrățișându-și fratele,, dar cum se face că...?,,
Prințul nu o lăsă să își termine fraza, ci, punând două degete în dreptul buzelor, își coborî nițel mâneca în dreptul umărului său drept. Cu toate că întunericul dens o împiedica pe Louise să deslușească ce anume fratele său îi arată în întuneric, aceasta înțelese imediat că fratele său se folosise de sângele măștii sale pentru a ieși din celulă.
,,Domnul e milostiv,, murmură ea, privindu-și tandră fratele,, să mergem,,
,,E prea târziu!,, le strigă Louis din umbră,, curtea închisorii e plină de soldați. Am fost urmăriți. Suntem înconjurați.,, într-adevăr, când Rene se apropie de singura ferestruică ferecată care lumina coridorul cu un clar de lună macabru și înegurat, îl putu observa pe Dominique, îmbrăcat în armură, cu o spadă lungă lovindu-se de coapsele unui cal negru ca noaptea. În jurul regelui, peste tot, prin curte, pe scări, postați în turnuri, Rene desluși în noapte uniformele gărzilor cardinaliste, laolaltă cu cele ale chevalierilor regelui, gardă din care cu toții făcură cândva parte...