Pasiuni periculoase

Capitolul 2

Prezent:

    Ma aflu în Atlanta de o săptămână și încă nu am reușit sa îmi găsesc un job care sa fie plătit binișor, având în vedere ca am nevoie de cât mai mulți bani. Din fericire am reușit totuși sa găsesc un apartament, dacă l-as putea numi asa, deoarece dormitorul, livingul și bucătăria sunt practic în aceeași camera, baia fiind singura încăpere separata. Dar nu am nevoie de mai mult. Pentru mine este suficient avand in vedere ca locuiesc singura si spatiul nu este o problema.

     Apartamentul se afla într-un cartier ce pare cam periculos, dar trebuie sa ma descurc si asa. Daca ma descurc cu ce ma pune El sa fac, atunci pot sa ma descurc si cu traiul in acest cartier. S-ar putea sa vina vremuri în care sa nu am nici asta.

     Si ca tot veni vorba ...El nu m-a sunat încă. El este Steve. Tatăl meu vitreg, dacă îl pot numi asa. Bărbatul cu care mama mea s-a căsătorit de parca nici nu i-ar fi pasat de ceea ce se întâmplase cu câteva luni înainte. Fapt care m-a scos din minți. Când am încercat sa ii spun și părerea mea pur și simplu nu i-a pasat. A fost primul moment in care am simtit ca mama mea ma abandoneaza. Apoi acest sentiment a devenit si mai pregnant, pana cand am stiut ca ea chiar asta face, renunta la mine, si nu e doar paranoia mea. Nu știu dacă Steve este motivul pentru care nu ii mai pasa, dar din ziua care a răsturnat întreaga lume în care trăiam, ea nu a mai fost niciodată la fel. Niciodată nu s-a mai purtat ca înainte, cu dragoste, ca o mama. Și asta a durut. Și încă doare. Aparitia lui in viata noastra este singura explicatie plauzibila in schimbarea la 180 de grade a atitudinii ei.

    Mama mea devenise un motiv pentru care sa continui sa trăiesc, sa încerc sa trec peste, atât cât puteam, dar eu pentru ea nu mai însemnam nimic. Și acum, când sunt departe de casa nici nu-i pasa. Si totusi, ea este inca acolo, in inima mea care continua sa tina la ea ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Ca si cum ea este exact la fel si accepta rabdatoare fiecare lovitura de indiferenta venita din partea ei. Si continua sa lupte  pentru ea. 

     Steve a încercat încă din prima clipa sa îmi între pe sub piele. A încercat sa fie tatăl meu și a continuat sa insiste, fără sa îmi lase timpul necesar sa îmi vindec sufletul. Nu poti sa accepti o noua persoana in viata ta dupa ce ai pierdut atatea. El nu a inteles asta. El a continua sa insiste si sa tot insiste pana cand m-a facut sa imi las barierele mai jos. Și când am avut puțina încredere în el a profitat într-un mod în care nu credeam ca un tata ar putea profita de copilul lui. Și nu doar mie mi-a distrus viata pana în prezent, ci și fiul sau, fratele meu vitreg, Alec.

In urma cu un an:

    Ma pregătesc sa merg la o petrecere  data de iubitul meu, Josh, împreună cu Alec. Cine ar fi crezut ca vom ajunge vreodată sa ne înțelegem. La inceput era doar o persoana pe lista mea de persoane pe care credeam ca nu aveam sa le suport vreodata, deloc demne de incredere si numai bune de ignorat. Dar iată-ne aici, în stadiul în care ne purtam ca niște frați, iar el nu ma mai ridiculizează în legătură cu problemele mele, ci chiar îmi ia apărarea în fata tuturor. 

- Haide odată! Vrei sa ajungem ultimii la petrecere? Striga Alec din cealaltă parte a ușii.

- Intra! Mai am doar sa îmi dau cu ruj.

     Alec nu așteaptă sa zic de doua ori și intra val vartej în camera. Îl privesc în oglinda și vad în el ceva ce credeam ca nu o sa mai am niciodată. Alec pentru mine este a doua șansă la ceva ce am pierdut în doar câteva secunde și care mi-a lăsat un gol adânc în inima. Și asta îmi da un motiv sa zâmbesc, obicei devenit foarte rar pentru mine. El e singura persoana care imi aduce un zambet real pe buze, in timp ce cu ceilalti nu fac decat sa mimez fericirea. Incerc sa par cum nu sunt, caci nu le suport privirile pline de mila.