Pasiuni periculoase

Capitolul 25

"Este necesar să îți dorești moartea pentru a ști cât de bine este să trăiești."

Katy

Ma trezesc de dimineata. Imi este foarte cald. Sunt lipita de Kayden, care e gol. Desi doarme adanc, ma tine foarte aproape de el. Lumina calda a dimineatii se strecoara printre draperii. Am capul pe pieptul lui, un picior printre ale sale, iar un brat al lui imi este trecut peste talie.

Ridic usor capul, avand grija sa nu il trezesc. E atat de frumos si de relaxat cand doarme. Nu imi vine sa cred ca acest barbat este al meu.

Ii dau mana la o parte si ma ridic in capul oaselor. Imi trec mainile usor peste pieptul lui, dar el nici macar nu se misca. Ma aplec si il sarut pe nas, iar el geme usor si se trezeste. Zambesc si il sarut pe obraz, iar el isi deschide ochii in sfarsit.

- Buna, ii spun eu cu un aer nevinovat.

- Buna, raspunde el ridicand din sprancene. Ce faci?

- Ma uit la tine.

Se ridica intr-un cot si ma priveste amuzat.

- Cred ca esti pusa pe rele in dimineata asta, domnisoara Scott.

- Imi place sa fiu pusa pe rele in preajma ta.

- Serios? spune si ma saruta usor.

Ma uit la trupul lui lucrat si il intreb:

- Cat de des mergi la sala?

- In fiecare zi lucratoare.

- Si ce faci?

- Alerg, ridic greutati, kickboxing.

- Kickboxing...deci nu glumea Maya cand spunea ca iti placea sa te bati.

- Ma bateam ca sa il enervez pe tata, spune Kayden in timp ce se ridica si ma trage si pe mine. Mereu a fost asa de superficial, stii? Voiam sa ii atrag atentia. Hai sa luam micul dejun acum. Tata nu e un subiect important.

*************

Presimtirea nu prea buna pe care am avut-o in legatura cu ziua de astazi incepe sa se adevereasca. Numai cand imi amintesc discutia pe care am avut-o mai devreme la telefon mi se rupe sufletul. Deja nu mai suport sa il mint, iar faptul ca era ingrijorat pentru mine nu ma ajuta cu nimic.

- Sunt bine Kayden. Ma doare doar burta. Stii tu, probleme de femei.

- Esti sigura, iubito? ma intreaba el ingrijorat.

- Da. Nu-ti face griji.

Ofteaza, apoi dupa o scurta tacere vorbeste din nou.

- Stii ca nu e absolut nevoie de mine aici. Pot sa vin sa stau cu tine.

- Nu! spun eu putin prea tare si repede, asa ca ma temperez cu un glas mai bland. Stai linistit. O sa fac un dus si o sa ma culc.

- Bine. O sa vin mai devreme oricum. Sa ma suni daca ai nevoie de ceva.

- Multumesc.

- Nu ai pentru ce sa-mi multumesti, iubito. ORice pentru tine.

Deja imi e din ce in ce mai greu sa ma privesc in oglinda cu tot teatrul asta. Tine atat de mult la mine, iar tot ce fac eu este sa il mint constant si sa am secrete. Ma intreb daca m-ar mai iubi, pe mine, cea care sunt cu adevarat. Ce tot vorbesc aici. Nici nu mi-a spus vreodata ca ma iubeste. Chiar daca ar face-o. cu siguranta voi distruge orice urma din acest sentiment.