Pasiuni periculoase

Capitolul 12

Katy

În urma cu 3 ani:

     A trecut doar o luna de la tragedia care ne-a distrus vietile, iar acum după părerile lor ar trebui sa trec peste. Dar pur și simplu nu pot. Tot ce vreau e ca ei sa înțeleagă și sa ma lase în pace. Nu cred ca voi putea uita vreodată. Sufletul meu e pustiit de orice sentiment de fericire, tot ce simt este o durere infinita și un gol imens. Inima mea rupta acum în bucatele se lupta sa reziste. Stiu ca durerea din suflet nu trece niciodată, voi rămâne mereu cu o rana deschisa, dar cei din jur nu ma înțeleg. Este ușor pentru ei sa dea sfaturi,  să-mi amintească ca nu mai pot face nimic, ca a trecut și ca trebuie sa îmi revin, când ei de fapt nu au trecut niciodată prin asta. Cum sa imi fac viata sa revina la normal, cand tot ce facea parte din normalitate nu mai exista? Cum sa fiu din nou eu cea veche, cand acea parte din mine a disparut?

     Stau inchisa in camera mea, cu capul pe perna, privind in gol. Linistea din casa este tulburata de o usa inchisa zgomotos si de niste glasuri. Glasul mamei mele si inca un glas. Brusc atentia imi este captata si incep sa ascult atent. Chiar daca nu inteleg ce spun, imi dau seama ca este un glas barbatesc. Deodata cei doi incep sa rada, iar pe mine ma cuprinde iritarea. Cine este acest barbat si de ce o face pe mama sa rada?  Ma ridic rapid din pat si ies pe usa avand grija sa o trantesc. Cobor scarile si ii vad pe amandoi pe canapea. Ii privesc incruntata si cand ma observa, barbatul se ridica in picioare, iar mama ii urmeaza exemplul. Este inalt, cu ochi albastri si par carunt. Pare de o varsta cu mama. Ma priveste intrigat , de parca as fi un animal pe cale de disparitie. Ma analizeaza asa cum il analizez si eu.

- Buna! Eu sunt Steve, spune el brusc, rupand tacerea dintre noi. Isi intinde mana catre mine, dar eu nu schitez niciun gest cum ca as vrea sa fac cunostiinta cu el. Pe mine nu ma intereseaza cine e, vreau doar sa stiu ce cauta in casa noastra.

- Ce cauti tu aici? il intreb nepoliticoasa. 

- Scumpo! Nu asa se vorbeste cu musafirii, in plus Steve nu o sa mai fie mult timp musafirul nostru. 

- Oh, dar ce o sa fie ? Noul nostru servitor? spun  nervoasa privindu-i pe amandoi sfidator.

- Sa nu indraznesti! imi raspunde mama amenintator.

- Sa nu indraznesc ce? De ce ai venit cu barbatul asta aici? tip eu la ea. Steve imi rosteste numele incercand sa spuna ceva, dar eu il opresc rapid.

- Tu sa taci! 

- Tu sa taci! intervine mama rosie la fata, iar eu sunt mai mult decat socata ca ii ia apararea tipului asta. O sa ma casatoresc cu Steve luna viitoare. 

   Si cu asta mi-a pus capac. Sa se casatoreasca? Luna viitoare? Cand a trecut doar o luna de cand... Nu credeam ca pot simti vreodata furia pe care o simt acum. Am nevoie de toate puterile sa nu sar pe ea si sa o lovesc. Inca sper ca cineva va iesi cu un tort de sub scara si va striga ca a fost o farsa.

- Sa faci ce? Nu poti vorbi serios! daca privirile ar ucide cred ca cei doi ar fi morti acum.          

- O sa ma casatoresc cu Steve, luna viitoare. Ne vom muta in casa lui. 

- Tu ai innebunit? urlu eu la ea. Cum poti face asa ceva? Tu nu ai avut niciun sentiment toti anii astia? Dupa o luna poti sa treci peste tot ca si cum nu s-a intamplat nimic?

- Nu trebuie sa iti dau tie explicatii! Mai bine te duci in camera ta!

- Unde l-ai gasit pe asta? tip in continuare aratand spre Steve, care sta langa mama si nu zice nimic. De cand e amantul tau? Nu iti mai ajung banii pe care ii ai si vrei sa treci la un alt milionar?