Capitolul 49

4.4K 247 17
                                    

Kayden

Trantesc usa nervos si pornesc catre lift. Mi-am regretat cuvintele imediat cum le-am rostit. Am stiut din momentul in care am deschis gura ca urmeaza sa spun o prostie imensa, ceva ce voi regreta, dar pur si simplu nu puteam sa ma opresc. Iar expresia Ellei in acel moment m-a terminat efectiv. Nu parea nervoasa sau trista. Doua sentimente care mi s-ar fi parut acceptabile. Se vedea ca este dezamagita. Ii puteam citi precis asta in privire. Pe masura ce vorbeam ochii ei au devenit sticlosi, iar apoi a inceput sa planga tacut. Si mi s-a rupt si mie inima vazand-o pe ea atat de distrusa din cauza mea.

Si am plecat. Nu am plecat pentru ca eram neaparat suparat pe ea. Da, m-am enervat ca nu are incredere in mine dupa toate prin care am trecut impreuna, ca a amintit de nemernica de Katherine. Nu am vrut sa o sarut. Nu simt fata de ea altceva in afara de repulsie. A dat buzna in birou chiar in timpul in care aveam o amintire cu Ella in genunchi in fata scaunului meu. Vazandu-mi erectia s-a gandit sa sara in poala mea si m-a sarutat inainte sa imi dau seama ce se intampla. Fix atunci s-a gasit si Ella sa intre pe usa. Inima parca mi s-a oprit in loc pentru momente bune cand mi-a spus ca ma crede ca nu o insel. Dumnezeu stie ca o iubesc mai mult decat orice si nu vreau sa o pierd. Am plecat trantind usa pentru ca mai mult m-am suparat pe mine ranind-o pe ea. Deja nu se simtea bine din cauza socului suferit de moartea lui Steve, se simte bantuita, iar eu ii zic ca m-am saturat de ea. Bravo, Kayden. Vreau sa ma intorc sa ii zic ca as iubi-o si cu schizofrenie, ca nu e posibil sa ma satur vreodata de ea, dar totusi nu o fac.

Conduc ca un nebun pana la club. Ma voi inchide putin in birou pana ma linistesc si imi adun gandurile sa ma pot intoarce acasa la Ella si sa ii cer iertare pentru ce am zis. Sper sa ma ierte. Nu ma voi da batut pana nu o va face.

Drumul dureaza cam 15 minute, iar dupa ce imi parchez masina ma indrept direct catre biroul meu. Acum este ocupat de Trent, care este seful pentru mine, dar nu poate refuza sa ma lase sa stau pana la urma. Tot clubul meu este.

Merg rapid si nu ma uit la absolut nimeni, caci nu vreau ca vreunul sa ma opreasca si sa ma tina de vorba cand nu am absolut deloc dispozitia necesara pentru asa ceva.

Ochii lui Trent se maresc de uimire in momentul in care intru fara sa bat, ridicandu-si capul din tableta in care privea.

- Ce intri asa? Daca eram dezbracat? ma intreaba el pe tonul lui specific arogant.

Ranjetul ii dispare de pe fata si ma priveste incruntat in momentul in care ma vede abatut. Ma trantesc pe canapea fara sa spun nimic si imi las capul in maini, epuizat parca de tot ce s-a intamplat in ultima vreme. Daca eu ma simt asa, despre Ella ce sa mai zic. Normal ca isi imagineaza chestii si nu mai gandeste normal. Trebuie sa o conving sa mergem la un psiholog ceva. O va ajuta foarte mult.

- Ce s-a intamplat? Ella e pe stop si nu poate sa te satisfaca? Are nervi si si i-a vasat pe tine?

Ridic capul si imi mijesc ochii la el.

- Ne-am certat, spun eu scurt.

- De ce?

Se aseaza la birou si ma priveste de parca ar fi un psiholog cand el de fapt este doar un tampit, iar asta ma amuza putin.

- Faza e ca ea cam halucineaza.

- Cam halucineaza? De ce dracu vorbesti despre lucruri grave de parca ar fi rahaturi? ma intreaba el indignat.

Imi dau ochii peste cap.

- Stii cat ma chinui sa fiu asa? Nu ma enerva! Imi vine sa rup toata mobila din biroul asta.

- Ho, bestie ce esti, zice Trent ridicandu-si mainile in semn de predare.

- Asa... Are impresia ca il vede pe Steve. Crede ca e viu si o urmareste. Incerc sa o conving ca nu este real, dar ea tot insista ca il vede.

Pasiuni periculoase Where stories live. Discover now