Pasiuni periculoase

Capitolul 9

                

      „Cea mai înverșunată luptă este cu tine însuți; te afli în ambele tabere." 

Katy

           Kayden se apropie serios de mine, dar deodata se aude un sunet puternic ca de impuscatura, iar toti oamenii din jur incep sa tipe si sa se impinga unii pe ceilalti in toate directiile. Inima incepe sa imi bata cu putere si ma intreb daca nu cumva Kayden, Trent sau Steph au patit ceva. Cobor de pe scena si incerc sa merg spre locul in care l-am vazut pe Kayden ultima oara,  dar un barbat ma impinge cu putere in fata. Ma echilibrez si ma uit disperata in jurul meu, dar imi este imposibil sa avansez in vreun fel. Inima mea bate nebuneste si simt ca sunt pe cale sa clachez si sa am un atac de panica. Nu ma pot gandi decat daca ei sunt bine. Nu vreau sa mai moara nicio persoana din viata mea. N-as putea sa suport. Imi iau obrajii in palme si incerc sa imi calmez respiratia din ce in ce mai accelerata, dar toate eforturile mele sunt in zadar cand o fata ma impinge in fuga ei disperata si cad pe jos.  Incep sa tremur incontrolabil si sa nu mai pot respira. Simt cum ma ia ameteala si ma cuprinde o stare de greata. Ma sprijin cu mainile de podea si incerc sa trag aer in plamani, dar incep sa plang atunci cand realizez ca eforturile mele sunt in van.  Zarva din jurul meu s-a transformat in niste zgomote innabusite si stiu ca in curand voi lesina. Dar apoi doua maine puternice ma cuprind in brate. Nu pot vedea cine este, ci doar aud vag cum ma striga. Ma poarta in brate pana intr-un loc linistit . Katy! Katy! Uita-te la mine. Totul este in regula. Nu s-a intamplat nimic . Il aud cum imi vorbeste, dar inca nu pot sa reactionez sau sa imi controlez tremurul care mi-a cuprins tot corpul. Apoi imi cuprinde fata in palme si ma obliga sa il privesc drept in ochi.

- Shhht, Katy. A trecut. spune Kayden privindu-ma in ochi si simt cum imi revin la normal chiar daca inca tremur. Ma auzi, Katy?

-Da, rostesc eu usor si imi pun mainile dupa gatul lui, strangadu-l foarte strans in brate. 

    Isi infasoara la randul sau mainile in jurul meu si ma strange mai tare la pieptul lui. Apoi imi sprijin capul meu umarul lui, respiratia mea atingandu-i gatul. Ma mangaie usor pe spate si pe par si stam asa fara sa spunem nimic.  Ma simt mai in siguranta decat niciodata in bratele lui si  nu as mai vrea sa plec de acolo niciodata.

   Nu stiu cat stam asa , imbratisati, fara sa spunem nimic, dar cand respiratia imi devine regulata imi ridic privirea spre el si observ ca ma priveste atent. Apoi realizez ca ne aflam pe canapeaua din biroul sau, iar eu stau in poala lui , cu picioarele intinse pe canapea. Incep sa  devin stanjenita de pozitia in care ne aflam si incep sa ma foiesc. Il simt pe Kayden cum se incordeaza si ma prinde de solduri. 

- Katy, sunt barbat, iar tu chiar acum te foiesti in poala mea. Te rog , nu ma mai chinui, spune el  incepand sa rada. 

   Simt cum obrajii imi iau foc de rusine, dar incep si eu sa chicotesc la randul meu si imi ascund fata in gatul lui.  Hotarasc sa ma dau jos de pe el si ma asez alaturi, pe canapea. 

- Toata lumea e bine? Ce s-a intamplat? Eu...

- Katy, scumpo, totul e in regula. Un nebun a reusit sa intre cu o arma si a tras in tavan. Inca nu stim de ce a facut asta, dar o sa aflam. 

       Imi vorbeste bland, ca unui copil speriat, iar eu realizez ca exact asta am fost, dar nu imi pot controla atacurile de panica, iar el parca citindu-mi gandurile, ma intreaba:

- Ai des atacuri de panica?

- Nu chiar...Uneori... 

    Asta este oarecum un adevar. Nu am atacuri de panica atat de dese cum aveam in trecut. Acum am doar...ocazional.

- Katy... da el sa spuna ceva, dar eu ii spun repede pentru ca nu vreau sa imi puna intrebari despre problemele mele.

- Kayden, as vrea sa merg acasa. Ma doare capul foarte rau.

    Dupa fiecare atac de panica durerea de cap este insuportabila si simt ca as putea dormi 3 zile.

- Haide, te duc eu. Nu te las sa conduci asa. Iar maine seara vei sta acasa, ai inteles? de data asta foloseste cu mine tonul autoritar ca sa imi dea de inteles ca nu am de ales. Raman surprinsa cand ma apuca de mana si cu cealalta si-o pune talia mea.  

- Trebuie sa imi iau geanta. Este in vestiar.

- Ti-o adus eu, spune si se duce dupa ea. 

    Pornim spre masina, unde imi deschide usa. Mi-am pus centura, iar el se aseaza la volan. Conduce in liniste, dar il observ cum nu rateaza fiecare ocazie sa isi intoarca capul spre mine sa ma priveasca. Il simt cu toate ca nu ma uit la el, ci doar privesc in fata pe geam, pierduta, cu capul sprijinit de tetiera. Cand ajungem in sfarsit in fata blocului in care locuiesc, sare din masina si vine rapid sa imi deschida usa. 

- Iti multumesc ca m-ai adus, Kayden. De fapt, iti multumesc pentru..tot. 

- Nu ai de ce sa imi multumesti. Acum du-te sus si odihneste-te, bine?

-Bine.

-Noapte buna, Katy! spune el si se apleaca dandu-mi un pupic delicat pe obraz.

- Noapte buna, Kayden! 

    Ma intorc si pornesc spre intrarea in bloc, iar el pleaca decat atunci cand vede ca am intrat inauntru. Urc epuizata scarile si descui usa cu ultimele puteri pe care le mai am. Ajunsa in casa, nu imi mai pot stapani greata si merg spre baie, unde vomit tot ce am mancat astazi. Cand termin ma spal pe fata si imi clatesc gura cu apa de gura, apoi ma trantesc in pat fara ca macar sa ma mai dezbrac, unde cad imediat intr-un somn adanc, iar ultimul lucru la care ma gandesc este Kayden.

       

Kayden

   Pot sa jur ca Katy a cantat acea melodie pentru mine. Poate sunt nebun, dar sunt absolut sigur ca pe mine ma privea in ochi cu fiecare cuvant si cu fiecare miscare. Are o voce de inger. Cea mai superba voce pe care am auzit-o vreodata. Ma intreb de ce nu se face cantareata. Recunosc ca am fost gelos cand ea era sus pe scena si se misca lasciv pe ritmul melodiei, iar toti barbatii o priveau fascinati. Daca nu ar fi inceput acea agitatie, as fi luat o de pe scena si as fi dus-o in biroul meu, unde as fi sarutat-o si as fi atins-o asa cum imi cerea prin versurile cantecului.

   M-am speriat cand am vazut-o pe jos , tremurand, iar cand am realizat ca are un atac de panica am dus-o imediat in biroul meu , unde am incercat sa o linistesc. Simteam ca ma inteapa un ghimpe in inima vazand-o asa, si am putut respira usurat abia in momentul in care mi-a raspuns si m-a strans puternic in brate, de parca eram colacul ei de salvare. Nu m-am putut abtine si am strans-o si eu la randul meu la piept . Am pierdut sirul minutelor in care am stat imbratisati si simt ca as fi putut tine-o asa o vesnicie. Sa ii simt mirosul, sa ii simt respiratia pe gatul meu, sa ii simt pulsul, este ca și cum m-aș afla în propriul meu rai. Probabil nici nu isi poate imagina cat de mult o doresc. Vreau sa fie a mea. 

    Stau in patul meu si ma gandesc ce face. Oare a adormit? Mi-as dori ca ea sa fie aici cu mine. Trebuie sa o cuceresc!

Buna, dragilor! Sper ca v-a placut si acest capitol. Daca da, va rog sa lasati o steluta. Astept parerile voastre in comentarii! ❤️❤️❤️