Capitolul 36

5K 248 6
                                    


"A iubi inseamna ceva, restul nu e nimic."

Ella

      Ne despartim din sarut si il privesc pe barbatul din fata mea. Nu credeam ca mai am lacrimi, dar in acest moment ochii imi sunt inundati din nou, dar de data asta de lacrimi de fericire.

- Iubito, de ce mai plangi acum?

- Chiar m-ai iertat? Nu vrei sa plec?

- Ti-am spus deja ca te-am iertat si nu o sa te las niciodata sa pleci. Te-am facut si eu sa suferi. Nu vreau sa se mai intample asta, iubirea mea. Te iubesc.  Vreau sa te fac cea mai fericita femeie din lume.

     Plang in hohote, iar el ma ia in brate. Ma iubeste... Kayden mi-a spus ca ma iubeste.

    Il strang si eu in brate, cu putere, cu disperare, cu incredere ca totul va fi bine.

- Si eu te iubesc.

- Nu ti-e foame? ma intreaba el brusc.

      Ma retrag din bratele lui si ma sageteaza o durere puternica de cap. Ma durea dinainte, iar tot plansul nu a facut decat sa o agraveze.

- Ma doare capul prea rau. Nu pot sa mananc, spun eu masandu-mi tamplele.

      Kayden ofteaza si se ridica de pe canapea.  Il urmaresc printre gene cum merge  spre bucatarie. Iese din raza mea vizuala, dar aud sunetul unui sertar deschizandu-se si inchizandu-se, apoi pasii lui inapoi spre living.

      Cand ajunge in dreptul meu, ia paharul de apa si mi-l intinde alaturi de doua pastile.

- Nu ar trebui sa ti le dau pe stomacul gol, dar fac un compromis cu conditia sa mananci dupa.

       I le iau din mana. Inghit pastilele, apoi ii multumesc.

- Totusi nu vreau sa mananc acum.

- Nu vreau sa aud nimic. O sa te doara stomacul si apoi o sa trebuiasca sa iei inca o pastila, spune el serios.

- Dar...

- Niciun dar, Katy... Ella.

        Zambesc.

- Stii ca poti sa imi spui Katy daca vrei. Nu ma deranjeaza.

- E o minciuna numele ala. O sa ma obisnuiesc.

         Imi las privirea sa coboare catre mainile mele impreunate in poala. Zambetul meu a disparut. 

- Hei. Iubito... Nu am vrut sa sune asa, spune asezandu-se langa mine pe canapea.

- Nu e vorba de asta...

       Ma ia de mana si mi-o strange incurajator.

- Atunci despre ce e vorba?

      Imi ridic capul si il privesc. Ochii lui imi analizeaza fata, incercand sa desluseasca ce se petrece in capul meu.

- Nu te-am mintit doar pe tine. Am mintit pe toata lumea. Ce vor crede ei despre mine? Cum o sa le spun adevarul?

- Nu conteaza ce cred ei. Adevarul conteaza. Iar noi il stim. Eu il stiu, iar ei daca nu au incredere in tine si te preseaza sa vorbesti daca nu esti pregatita, nu merita sa mai stai pe langa ei. Nu e nevoie sa dai explicatii nimanui.

- Nu stiu ce m-as face fara tine. Dupa ziua de ieri eram convinsa ca te-am pierdut pentru totdeauna...

- Si eu. Dar uite-ne aici. Suntem mai puternici impreuna. Si impreuna vom trece peste toate.

         Nu mai spun nimic, ci doar il privesc zambind. Imi simt inima incarcata de caldura. 

- Sa nu crezi ca am uitat de mancare. Trebuie sa manacam ceva.

Pasiuni periculoase Where stories live. Discover now