Pasiuni periculoase

Capitolul 4

KAYDEN

Stau liniștit în biroul meu și ma holbez plictisit la tabloul pictat de mama mea de pe perete, așteptând ca Steph sa vina împreună cu o prietena care dorește sa se angajeze. Am destul personal în club, dar cu toate astea am acceptat la insistente ei.

Este incredibila. O sa vezi. Nu o sa regreți. În plus este prietena mea. E de încredere. Mi a tot repetat Steph, pana când am acceptat.

Se aud doua bătăi în ușă, iar apoi Steph intra însoțită de cea mai frumoasa femeie pe care am văzut-o vreodată.

Are în jur de 1,60, blonda, cu un corp perfect și cei mai frumoși ochi verzi pe care i-am văzut vreodată. Ma privește sceptica și realizez ca ma holbam la ea. Asa ca fac eu primul pas ca să mai dreg puțin situația.

- Bună, eu sunt Kayden. Kayden O'Brien. Spun repede și întind mana spre ea.

- Katy. Katy Stuart. Spune cu o voce suava și eu realizez în acel moment ca încă o țin de mana.

- Și, Katy? De ce vrei sa te angajezi? O întreb serios ca nu cumva sa ii dau de bănuit ca as fi atras în vreun fel de ea.

Atras de ea? Ce tot spun? Ce se întâmplă cu mine? Pare mai tânără decat mine și ma face sa devin puțin sceptic în privința vârstei ei. În plus, niciodată nu am relații cu angajate. Asa ca trebuie sa încetez ca o mai privesc asa.

- Pentru ca am nevoie de bani, îmi răspunde sincer și asta apreciez pentru ca nu îmi place absolut deloc sa fiu mințit.

-Ai experienta în servitu la bar? O întreb ridicând o sprânceană și o vad cum se crispeaza puțin.

- Nu, nu am, dar învăț destul de repede. Zice rapid și e atât de convingătoare, încât nu pot sa ii rezist și accept.

- Bine, atunci ești angajata.

Și face un lucru pe care nu ma așteptam să îl facă. Se arunca spre mine atât de rapid și ma îmbrățișează. Pe moment nici nu știu ce m-a lovit. Ma încordez când ii simt trupul presar de al meu și sper sa nu observe excitarea care m-a cuprins. Norocul meu ca se desprinde destul de repede când realizează ce a făcut.

- Oh! Îmi pare rău, domnule Kayden! Promit ca nu se va mai întâmpla, spune agitata și speriata, inrosindu-se toată la fata. E atât de drăguță încât nu ma pot abține și izbucnesc în ras.

Apoi când o vad ca se înroșește și mai tare o privesc blând și ii spun încet:

- Nu e nimic, Katy. O îmbrățișare nu e un lucru rău. Unele fete au făcut lucruri mai rele de atât. Iar fata ei rămâne la fel de înfierbântata când realizează la ce anume am făcut aluzie.

Apoi realizez ca tocmai mi-a spus domnule.

- Și nu îmi mai spune domnule. Nimeni aici nu îmi spune asa. Zi-mi doar Kayden. Ii spun cu autoritate.

- Bine, dom...Kayden.

Numele meu suna asa frumos rostit de ea, nu pot sa ma abțin și ma holbez la gura ei. Apoi ea face o mișcare subtila catre ușa prin care sa îmi dea de înțeles ca ar dori sa se retragă, dar nu înainte sa ma întrebe de când o sa înceapă munca.

- De mâine, dacă poți. Ii răspund nerăbdător deja sa o revăd. Ma apropii de ușa pentru a i-o deschide ca un gentleman.

- Desigur! Eu acum voi pleca, spune rasucindu-se spre ușa.

- Ne vedem mâine, Katy. Mi-a făcut placere sa te cunosc. La revedere!

- La revedere, Kayden!

Iese pe usa și eu nu imi pot stăpâni impulsul de a ma holba la ea în timp ce se îndreaptă spre ieșire.

Ma întorc spre biroul meu și iau în mana portofoliul pe care mi l-a dat și încep sa citesc. Aflu ca are 21 de ani, cu 6 ani mai mica decât mine și ca este din Virginia.

Acesta a fost primul capitol din perspectiva lui Kayden.