Capitolul 7

6.1K 325 23
                                    


Dedic acest capitol lui AliGeorgi. Care îmi da mesaj în fiecare seara sa ma întrebe când postez. ❤️❤️❤️

Katy

Incerc sa adopt o atitudine cat mai relaxata atunci cand ma indrept catre masa. Nu vreau sa ii arat lui Kayden ca prezenta lui ma afecteaza in vreun fel. Este imbracat cu o camasa si pantaloni de costum, semn ca vine de la birou sa de la vreo intalnire. Ii surpind privirea, cum ma analizeaza din cap pana in picioare, zabovind pe anumite parti ale corpului meu. In final privirea lui se opreste asupra ochilor mei. Ma priveste atat de intens incat simt ca daca nu va inceta curand imi vor ceda picioarele si voi cadea. Cand ajung in sfarsit la masa, se ridica sa ma salute ca un domn politicos ce este.

- Buna, Katy!

- Buna..Kayden, incerc sa zic pe un ton cat mai relaxat , apoi ma asez pe scaun, care era dubios de apropiat de scaunul lui.

- Eu am nevoie la toaleta. Revin!

Spune rapid si se ridica de la masa, iar mie imi pica fata. Ma incrunt la ea si ii fac semn din priviri sa nu plece, iar un zambet viclen i se intipareste pe chip. Il aud pe Kayden respirand langa mine si ma intorc usor spre el.

- Si, Kayden, ce te aduce pe aici?

- Am venit sa cumpar un cadou pentru ziua unei prietene, apoi am vazut-o pe Steph aici si am zis sa vad ce face.

Ziua unei prietene...Simt cum ma inteapa un ghimpe de gelozie. Stiu ca nu ar trebui sa simt asta, dar nu pot sa ma gandesc ca fata ar putea fi mai mult decat o prietena.

- Tu ce faci? Pari trista.

- Nu, sunt bine. Nu sunt trista.

Ma intreb cum a putut sa isi dea seama ca sunt trista. Ii zambesc usor , cu scopul de a imi intari spusele, dar felul in care ma priveste imi demonstreaza ca nu sunt destul de convingatoare. Totusi el nu mai insita, iar eu rasuflu oarecum usurata. Da, sunt trista. Sunt trista pentru ca in fiecare zi caut niste nenorocite de motive ca sa fiu fericita si pur si simplu nu le gasesc.

- Katy.. Ai ramas privind in gol. Sigur esti bine? ma intreaba el ingrijorat, iar eu imi dau o palma mintala pentru cat de proasta pot sa fiu.

- Da, sunt bine , scuza-ma. Doar..ma gandeam.

- Nu trebuie sa iti ceri scuze pentru nimic, spune el bland si isi trece mana prin parul meu.

Gestul lui ma surprinde , si totusi nu ma indepartez. Cand vede ca nu ma indepartez, apuca o suvita si o piaptana cu degetele de sus pana jos, apoi ia o alta pe care o rasuceste pe degetul aratator. Trebuie sa recunosc ca imi da o senzatie placuta. Gestul lui familiar imi aminteste de copilaria mea.

- Ai un par foarte fin. Esti blonda naturala? Nu se observa nicio radacina de alta culoare.

- Da, asa este parul meu. Ii raspund deloc surprinsa de intrebarea lui, multa lume m-a mai intrebat asta.

-Ar fi trebuit sa imi dau seama dupa sprancenele tale. Si ele sunt blonde.

Ochii mei ii cauta pe ai lui, iar el ma priveste fix in ochi. Ramanem amandoi asa pentru cateva secunde bune. Momentul nostru este intrerupt de Steph, iar eu sunt cum obrazii mi se inrosesc de situatia ciudata in care ne-a surprins. Prividu-ne intens, cu mana lui in parul meu. Este clar ca a observat judecand dupa zambetul pe care incearca sa si-l suprime. Cu siguranta o sa comenteze mai tarziu pe tema asta.

- M-am intors, ne zice ea cu o falsa nepasare.

- Eu trebuie sa plec. Ne vedem diseara !

Era clar ca si el era stanjenit de cele intamplate. Ca de obicei il urmaresc cu privirea in timp ce se indeparteaza. Steph nu pierde deloc timpul si izbucneste.

Pasiuni periculoase Where stories live. Discover now