Capitolul 48

4.3K 238 18
                                    

Ella

      Dupa ce ne-am linistit, am hotarat sa mancam ceva pentru ca amandoi eram lihniti. Kayden a venit cu propunerea sa comandam ceva, asa ca eu am ales pizza, iar el ca sa imi faca pe plac s-a conformat si a acceptat.

      Incidentul cu Katherine incercam amandoi sa il facem dat uitarii, dar o tensiune pluteste in timp ce mancam intre noi, iar ea vine din partea mea. Nu pentru ca nu il cred in legatura cu ce mi-a zis, ci pentru ca ma gandesc obsesiv la Steve. 

      Kayden ma priveste atent in timp ce mananc, ca si cum as fi un animal neobisnuit, iar asta nu ma ajuta cu nimic. 

- S-a intamplat ceva, iubito? ma intreaba el bland.

- Da. Cand am venit la tine la birou voiam sa iti spun ceva, dar.... Circumstantele m-au oprit.

- Imi pare rau...

      Kayden ofteaza, iar privirea lui se transforma in una vinovata si plina de regret. Isi intinde mana peste masa si isi aseaza palma mare peste mana mea micuta, strangand usor incurajator si indemnandu- ma sa ii spun ce aveam de zis.

- Eu... L-am vazut pe Steve? spun foarte repede, incat nici nu cred ca m-a inteles.

- Ce? ma intreaba confirmandu-mi banuiala.

- L-am vazut pe Steve. Eram cu Alec in restaurantul ala unde luam micul dejun, iar el statea la o masa si ma privea.

- Ella, nu se poate asa ceva. Steve e mort.

      Urme de indoiala se strecoara in mintea mea. Daca Steve nu e mort?

- Si daca nu e? 

      Kayden ma priveste ingrijorat. Isi trage scaunul mai aproape de mine si ma apuca de ambele maini.

- Alec l-a vazut si el? 

      Intrebarea lui ma inmoaie complet, facandu-mi umerii sa se lase in jos.

- Nu..nu l-a vazut, soptesc eu temandu-ma de ce as putea sa constat spunand asta cu voce tare.

      Ca o iau razna? Ce motiv ar avea Alec sa ma minta ca Steve nu este acolo. El nu ar face asa ceva. Mi-ar spune. Atunci? Ce naiba se intampla?

- Iubito, ai fost foarte stresata in ultima vreme. Tot ce s-a intamplat in ultima vreme, planul care te-a nelinistit zile la rand, aplicarea lui, au fost ravasitoare pentru tine. Moartea lui a fost un soc. El e mort. Nu este aici, nu te urmareste. Trebuie sa te odihnesti si apoi totul va fi bine.

      Felul in care ma priveste, cu mila, imi trimite sageti otravite in inima. Nu sunt nebuna. Nu ma privi asa. Ochii incep sa ma usture, dar strang din ochi pentru ca nu mai vreau sa plang. Mi-a ajuns pentru astazi.

- Si daca nu e mort? 

      Ofteaza si imi cuprinde fata cu palmele.

- Ai incredere in mine. Steve este mort si nu va veni dupa tine. Daca vrei, putem merge la un psiholog, el te va ajuta sa treci peste.

- Am trecut peste. Nu vreau sa merg la psiholog.Spun doar ce am vazut. 

      Ma mangaie cu buricele degetelor mari in timp ce vorbeste din nou.

- Uneori nu vedem chiar realitatea. Mintea ne mai joaca feste.

      Desi nu e nicio urma de rautate sau de mustrare in vocea lui ma simt ca un copil certat de parinte pentru ca are o imaginatie prea bogata pe care o foloseste fix cand nu trebuie. 

      Incuviintez din cap, cu toate ca nu sunt suta la suta convinsa de ce a zis el, dar nu vreau sa mai continuam discutia asta din care oricum eu nu am castig de cauza. Tot ce o sa reusesc va fi sa ii dau mai multe motive sa ma creada nebuna, iar atunci va avea un motiv bine intemeiat sa isi gaseasca pe altcineva, cum ar fi chiar Katherine.

Pasiuni periculoase Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum