Playing dirty

Capitolul 4.

Din ce palat de cleștar au ei impresia că am coborât?
★

   Dimineața următoare cu greu am reușit să găsesc motivația necesară pentru a mă da jos din pat. Îmi doream să rămân sub pătură toată ziua, îmbibându-mă cu ciocolată și cartofi prăjiți, dar nu puteam să lipsesc din prima săptămână.

   Cât Xander era la duș, am avut timp să mă îmbrac și să fac cumva ca cearcănele de sub ochii mei să dispară. Păcat că nu puteam să fac la fel și cu problemele mele!

După ce m-am asigurat că am aplicat un strat dublu de concealer pe fața mea, mi-am băgat un caiet în rucsac, împreună echipamentul pentru orele de dans.

–Ești ok? Sunt trezită la realitate de vocea lui Xander.

–Îți pasă?

–Cineva s-a trezit cu fața la cearșaf în dimineața asta! Exclamă sarcastic, dar nu-l bag în seamă.

Încerc cât de mult posibil să-l evit din cauza episodului de aseară, la care din păcate, a luat parte. Nu-mi plăcea să fiu vulnerabilă în preajma altora, mai ales în preajma lui. Mă făcea să mă simt nesigură.

Când am intrat în holul universității, ne-am despărțit, fiecare plecând pe drumuri separate. Pe mine, urmau să mă aștepte 2 ore de dans intensiv, plus pregătirea pentru audițiile ce urmează pentru piesa de teatru a școlii, iar pe el, nu știu ce urma să-l aștepte și nici nu-mi păsa.

Pierdută printre gânduri mă ciocnesc fără să vreau de o fată, scăpându-mi rucsacul pe jos.

–Îmi pare rău! Se scuză, aplecându-se grăbită să-mi ridice rucsacul de pe jos, dar în același timp mă aplec și eu, ajungând să ne lovim cap în cap.

–Oh, Doamne! Râd amuzată, frecându-mi fruntea de zor. Îmi pare rău, a fost vina mea! Îi răspund fetei cu părul albastru din fața mea și acum realizez că am mai văzut-o undeva, dar unde?

La cursurile de dans!

–Nu-i nimic! Eu sunt Bree! Se prezintă, zâmbind și-mi întinde mâna.

–Avril.

–Mișto piercing! Arată spre cercelul în formă de potcoavă din nasul meu.

–Mersi! Mișto păr!

–Mersi! Ești la dans, nu?

–Da.

–Oh, ce bine! Mergem?

–Da, sigur. Răspund puțin buimacă.

                      ***

–Sunt extenuată! Se plânge noua mea prietenă și nu pot decât să-i dau dreptate.

Cele 3 ore petrecute în sala de dans au fost un chin! Nici când eram fugărită de poliție în Miami, nu era atât de epuizant.

–Și eu! Ce spui de o cafea? O întreb, iar ea zâmbește instant.

–Să mergem! Mă apucă de braț, practic târându-mă până la cafenea.

Ajunse, comandăm două cafele și două porții de cartofi prăjiți, așezându-ne apoi la o masă retrasă, începând să povestim. Mi-a spus că e din New York, are 19 ani și un iubit.